3, 2 , 1 …Brexit!

Via: rfi.ro

Parlamentul European și-a luat revedere de la membrii săi britanici prin aceste cuvinte miercuri de seara.

Iar culoarele Parlamentului erau mai aglomerate ca niciodată în orele premergătoare votului. In camera plenarei Parlamentului însă putini deputați erau prezenți întrucât majoritatea se aflau în căutare de ziariști cărora să le vândă un crâmpei din înțelepciunea lor.

Deputații britanici erau triști, mai ales cei care au votat în 2016 împotriva Brexitului și care sunt membrii veterani ai Parlamentului European.

Cei irlandezi își ascundeau însă cu greu o oarecare satisfacție. Pentru ei, ca de exemplu pentru Frances Fitzgerald, plecarea Regatului Unit din familia europeană nu este decât începutul unui nou parteneriat.

Si totuși, Brexit – despre care se tot vorbește în ultimii trei ani atât de mult încât nimeni nu mai realizează că se întâmplă cu adevărat – va rupe ceva din sufletul UE.

Imaginile acestei săptămâni cu miniștrii britanici părăsind pentru totdeauna poate sălile de reuniune de la Bruxelles, imaginile deputaților europeni care si-au golit birourile, schimbarea numelui Ambasadei britanice pe lângă UE în misiune diplomatică – toate acestea par ireale.

Molly Scott Cato, deputată britanică deplânge faptul că multe lucruri, ca Acordul Verde, vor continua să se dezvolte la Bruxelles de bine de rău, dar ea nu va mai lau parte la ele.

Care este însă partea de responsabilitate a UE în situație? Teoretic, Bruxelles nu putea interveni în decizia democratic exprimată a britanicilor. Practic, o putea face: putea dezminți falsele informații care au precedat votul din 2016, putea clarifica situația, putea organiza propria-i campanie.

Regretul a fost exprimat acum în dezbaterea deputaților europeni și subliniat și de Jean-Claude Juncker înainte de a părăsi Bruxelles-ul. Este și reproșul făcut de eurodeputatul britanic veteran Geoffrey Van Orden care spune acum ca nici Franța, nici Germania și nici UE în general nu a făcut destul pentru a păstra Regatul Unit.

Si ca de la începutul acestei povesti a Brexitului, europenii se agață de speranța că într-o zi Londra va reveni la masa europeană.

După votul din Parlament și ratificarea simbolică a statelor membre, vineri 31 ianuarie, la miezul nopții ora Bruxelles-ului, drapelul britanic arborat în fata diferitelor instituții europene va coborî.

Odată cu el dispare pentru unii o jenă, aceea provocată de o țară unică în felul ei, care a făcut parte din UE timp de 47 de ani fără a fi aprobat niciodată pe deplin practicile comunitare.

In schimb, Londra a definit politica de negocieri interne și externe a UE, a creat noi generații de diplomați și funcționari fie ca sunt ei germani, olandezi, belgieni sau estonieni, după modelul celor britanici. Felul în care UE s-a impus în lume și caracterul dominant al UE în negocierile internaționale a fost impregnat de acest fost imperiu care și-a menținut nu doar prestanța și eleganța, dar și conștiința de sine.

Spre disperarea unora, dar spre ajutorul multora, Regatul Unit a impus la Bruxelles engleza ca limbă de lucru, practică care se va menține după Brexit.

Citește articolul pe rfi.ro