Citiți continuarea
Cei mai mulți tineri incluși în cercetarea consideră că mediul trebuie protejat cu orice preț, că rolul statului este să aibă grijă de fiecare cetățean, că fiecare român poate face ceva pentru dezvoltarea țării, că principalul rol al statului este să garanteze drepturile și libertățile cetățenilor și că statul ar trebui să investească mai mult în sistemul public de educație.
Este o așteptare legitimă a oricărei noi generații să aibă educație de calitate, să aibă sănătate de calitate. Eu salut această (n.r. evoluție). Trebuie văzut componenta pozitivă aspirațională a acestei tranziții, spune la RFI analistul politic Radu Magdin.
Reporter: Cum au ajuns tinerii români mai înclinați către valorile de stânga?
Radu Magdin: Este un proces normal care ține de evoluția societății românești. Dacă generația mea a fost o generație care a devenit natural de dreapta, ca instinct, în anii 1990 și 2000 și oarecum prin aversiune față de fostul sistem de stânga, cel comunist. A existat o componentă ideologică. Pe de altă parte, ca tot timpul în politică, a existat ideea că nu aveai alternativă decât un anumit model capitalist, mai puțin axat pe social și mai mult orientat pe muncă, pe competitivitate, pe faptul că trebuie să te descurci în tranziție. În momentul de față, pe măsură ce societatea românească a devenit o societate mai bogată, dar în care au crescut disparitățile sociale, a devenit o societate în care vezi bogăție privată, dar vezi în continuare o calitate și o încredere relativ scăzute în zona de servicii publice, este normal ca aspirațional aceste noi generații să îmbrățișeze opțiunile de stânga mai progresiste. Totul ține de un proces de modernizare a societății românești din momentul de față. Cred că este o așteptare legitimă a oricărei noi generații să aibă educație de calitate, să aibă sănătate de calitate. Eu salut această (n.r. evoluție). Trebuie văzut componenta pozitivă aspirațională a acestei tranziții.
Reporter: Sunt conștienți liceenii de riscurile unei politici de stânga?
Radu Magdin: Legat de noile generații problema mea este alta, anume momentul în care se intersectează o aspirație de stânga cu populismul. De fapt, ăsta este riscul adevărat, să existe promisiuni nerealiste cu privire la așteptări, fără schimbarea unui anumit model de business și de dezvoltare în România. De fapt, suntem într-o tranziție economică deși noi nu vorbim despre acest lucru. Spun asta pentru că modelul nostru de la aderare încoace, care a fost de succes, se termină ca și ciclu în spre 2028 – 2029. Noi am crescut aproape exponențial, de la 50 de miliarde PIB până la peste 300 de miliarde PIB și o să tot mergem spre 400 – 500 de miliarde până la finalul deceniului. O fiscalitatea redusă, ori fiscalitatea noastră crește. O ieftineală a noastră, care explică de ce o parte din tineri simt nevoia unei protecții de stânga, pentru că au sentimentul că nu își mai pot permite un trai la oraș sau că nu își pot permite să cumpere apartamente la oraș. Orașele noastre s-au scumpit. Pe de altă parte, apropo de acea pondere mare pe care dumneavoastră ați citat-o din studiul respectiv, noi avem o parte din tineri și din copii care sunt în zona de excludere socială.