Citiți continuarea
Ce ziceți de un TAB la doi pași de un patinoar de unde se aud râsete și muzică? Sigur că pare suprarealist și, de fapt, cam așa și este. Dar e, poate, cea, mai bună metaforă pentru a sublinia diferența dintre „înainte de 89” și „după 89”. Se întâmplă, unde altundeva, dacă nu la Timișoara, în Piața Libertății, loc în care, în acel decembrie neobișnuit de acum 35 de ani, s-a murit pentru libertate.
TAB-ul e lipit, practic, de zidul fostei comenduiri a garnizoanei, clădire care, până prin 2014, n-a avut niciodată altă utilitate decât militară. De cinci ani, garnizoana s-a transformat într-unul dintre cele mai mari spații dedicate artei contemporane din România. Iar acum este gazda uneia expoziții neobișnuite despre 35 de ani de la Revoluția din 1989.
Un artist ieșit din tipare, Adrian Florin Pop, a reinterpretat în cheie proprie fotografii făcute de revoluționarul Cătălin Regea. Dar nu prea mult, fiindcă n-a vrut să știrbească mesajul puternic pe care îl păstrează aceste imagini.
Să-l lăsăm însă chiar pe Florin Pop să ne explice ce este – sau ce nu este – această expoziție:
Nu este nicio declarație, nu este niciun statement, pur și simplu am încercat să le arăt oamenilor niște realități. Și am lăsat la latitudinea lor să tragă propriile concluzii, să gândim, ceva în genul.
Ce înseamnă, de fapt, intervențiile pe fotografiile lui Cătălin Regea?
Cred că a fost, de fapt, cea mai dificilă parte. Din punct de vedere artistic, intervenția pe fotografie se face de zeci de ani, de o grămadă de timp, cred că este făcut cam totul acolo. Normal, am vrut o intervenție artistică originală, dar am renunțat foarte repede, pentru că nu am vrut să iau din valoarea documentară, istorică, a fotografiilor, și atunci intervențiile au fost super discrete.
Imaginație și reflexie proprie
Inedita propunere a lui Florin Pop duce vizitatorul într-un spațiu și un timp tranzitorii, ce rememorează consecințele epocii de dinainte și de după 1989. Sunt desene animate cu Mihaela, sunt imagini din Telejurnal sau de la congresul al XIV-lea al PCR, dar nu lipsesc Bobby și Pamela, din serialul Dallas. Pe două ecrane mari, într-un dialog care se activează doar din timp în timp, poți asculta poezii patriotice rostite de actori mari, întrerupte de scandări anticomuniste înregistrate pe străzi, în decembrie 1989.
E recreată, la parter, într-un spațiu accesibilizat pentru persoanele cu dizabilități locomotorii, și o alimentară, unde vânzătoarea e portretizată ca o eroină din mitologie, dar cu gheare de pui și pești de sticlă atârnați în cârlige.
Curatorii Cristina Daju și Mihai Toth au dat astfel o nouă utilizare spațiului vechii comenduiri a Garnizoanei.

