Citiți continuarea
Vocea scriitorului George Șerban s-a auzit, în 11 martie 1990, la Marea Adunare Populară din Piaţa Victoriei, citind pentru prima dată Proclamaţia de la Timişoara. Textul acesteia a fost elaborat, la inițiativa lui George Șerban, de membrii Societăţii Timişoara, înființată la începutul anului 1990.
Proclamaţia a apărut pentru că societatea civilă timișoreană a considerat că Revoluţia, începută în decembrie 1989, nu s-a încheiat după ce puterea de la Bucureşti a fost preluată de Frontului Salvării Naţionale, condus de Ion Iliescu. În plus, George Şerban era convins că obiectivele anticomuniste ale Revoluţiei Române trebuie sintetizate într-un document scris.
Proclamația de la Timișoara este, așadar, un manifest anticomunist în 13 puncte, legitimat tragic de sângele vărsat în România, în decembrie 1989. Punctele 6 și 7 sunt, de altfel, o pledoarie puternică împotriva manipulării, cerând publicarea de urgenţă, în tiraje de masă, a unei istorii reale a comunismului.
Punctul 8, atât de invocat din 1990 încoace, cerea eliminarea comuniştilor marcanţi şi a ofiţerilor de Securitate din alegeri pentru primele trei cicluri electorale, dar și interzicerea candidaturilor foștilor nomenclaturiști la funcția de președinte al României.
„Propunem ca legea electorală să interzică pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatură, pe orice listă, al foștilor activiști comuniști și al foștilor ofițeri de Securitate. Prezența lor în viața politică a țării este principala sursă a tensiunilor și suspiciunilor care frământă astăzi societatea românească.
Cerem, de asemenea, ca în legea electorală să se treacă un paragraf special care să interzică foștilor activiști comuniști candidatura la funcția de președinte al țării.”
Documentul a fost respins de noua putere politică și de susținătorii acesteia, care, în Duminica Orbului, l-au votat pe Ion Iliescu pentru funcția de președinte și, depotrivă, FSN pentru parlament.
Proclamația de la Timișoara a fost citită din balconul Operei în 11 martie 1990© Societatea TimișoaraȘi totuși… ce a însemnat proclamația la momentul martie 1990?
Răspunde, pentru RFI România, profesorul și scriitorul Marcel Tolcea, membru fondator al Societății Timișoara: „Dacă nu s-ar fi prăbușit în Uniunea Sovietică, eu cred că drumul României ar fi fost mult mai dificil spre democrație. Deci, noi cei de la Societatea Timișoara aveam foarte clară ideea că nu există cale de mijloc, nu există democrație originală. Asta a fost cea mai mare mizerie care a fost vândută în vremea respectivă (…) Deci, în martie deja lucrurile erau complicate. De ce? Pentru că televiziunea română așa- zis liberă, făcea pur și simplu o campanie împotriva valorilor democratice furibundă. Cornelius Roșianu, în momentul în care a citit proclamația de la Timișoara cu știrea respectivă, a dat de înțeles că noi cei de la Societatea Timișoara voiam să rupem Banatul și Transilvania și să le dăm Ungariei. Cam asta era percepția în opinia publică pe care cei de la București, regimul, voia să o instituie.