Citiți continuarea
„Filozofia sa (lui Nae Ionescu, n.r.) a fost numită trăirism, o variantă românească a vitalismului german, incluzând elemente mistice și teologice din tradiția creștin-ortodoxă axată pe preponderența trăirii asupra intelectului,” scrie pe pagina de Facebook a Bibliotecii Panait Istrati despre expoziția care are loc în perioada 14 martie-15 aprilie 2025.
„A fost conferențiar și profesor la Facultatea de Litere și Filosofie din București (1922-1940), sub influența lui formându-se o elită gânditoare, care s-a manifestat în publicistică și crearea de opere fundamentale: Vasile Băncilă, Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu, Mihail Sebastian, Emil Cioran, Petre Țuțea, Ernest Bernea, Constantin Noica și alții.
În calitate de jurnalist a fost colaborator și redactor la revistele Noua Revistă Română, Ideea europeană, Gândirea și a fost director al ziarului Cuvântul. O culegere din articolele sale, alcătuită de Mircea Eliade, a apărut în 1937 cu titlul Roza Vânturilor, aceasta fiind singura carte publicată în timpul vieții,” mai scrie biblioteca brăileană.
Iată și replica Institutului Ellie Wiesel: „Spațiul public și spiritul civic democratic nu reprezintă o tribună pentru publicitatea memoriei unei persoane care s-a situat în elita extremei drepte din România. Cu atât mai puțin, un astfel de eveniment nu poate fi organizat de către o instituție publică de cultură. Celebrarea Diavolului, cum l-a denumit Marta Petreu pe Nae Ionescu, nu își află locul printre valorile și bunele practici ale democrației.
„Cu excepția a două-trei nume, restul persoanelor enumerate care au fost influențate de Nae Ionescu s-au implicat și au scris în presa extremistă militantă din România interbelică. Mihail Sebastian, se cunoaște deja – există o întreagă literatură pe această temă – s-a despărțit de el odată cu publicarea romanului De două mii de ani.
„Biblioteca județeană omagiază astăzi omul de litere, filosoful, eseistul etc (continuă scrisoarea institutului Elie Wiesel.) Dar Nae Ionescu nu a publicat nici măcar un volum care l-ar putea situa în turnul de fildeș al filosofiei românești. Filosoful fără operă este urcat pe un piedestal al posterității demne de urmat. Viziunea sa despre lume, așa cum remarcă o cercetătoare, are ca fundament teoria etno-ortodoxistă împletită cu organicism și colectivism, în care antisemitismul este un fenomen firesc, natural. În egală măsură a fost un antidemocrat convins.”
Scrisoarea Institutului Wiesel atrage atenția asupra existenței unui bust al lui Nae Ionescu, existent în Piața Poligon din Brăila din anii 90. „În urmă cu ceva ani, bustul a fost pavoazat cu steagul Mișcării legionare. Astfel de permisivități și absența spiritului critic sau al celui civic democratic, au făcut ca astăzi, România să se afle sub un val puternic de extremism populist, pro rus, prolegionar anti UE și anti NATO. Personalitățile trecutului prezente în spațiul public ajung modele pentru cetățeni. Un bust dedicat unui astfel de personaj este recunoașterea absolută, și nu selectivă, a vieții publice a acestuia. Nu se poate ascunde sub bust responsabilitatea morală și politică a lui Nae Ionescu pentru evoluția criminală a celor pe care i-a inspirat ideologic. Nicio statuie publică nu poate fi selectivă. A admite că ridicarea unui bust elogiază doar profilul intelectual al unei personalități, înseamnă a ignora deliberat implicarea ei politică activă de partea fascismului românesc.