Citiți continuarea
Punctul central al vizitei Papei din anul 2019 a fost, evident, la Blaj. De ce? Din cauză că Blajul este locul central al catolicismului românesc, în speță al Bisericii Române Unite cu Roma.
Vizită în România a unui papă nu putea să nu includă Blajul. Acolo, pe Câmpia Libertății de la Blaj , cu beatificarea celor șapte episcopi greco-catolici morți pentru fidelitatea lor față de Roma în închisorile comuniste sau în detenție obligatorie, cum a fost Iuliu Hossu.
De ce nu s-a putut aceasta și în 1999 cu Papa Ioan Paul al II-lea?
Este destul de ușor de bănuit, Din cauză că erau foarte mari tensiuni în acea vreme cu retrocedarea bisericilor și așa mai departe și nu exista o voință politică.
Să o spunem sincer, aceea a fost o vizită îngrădită – este adevărat, cea dintâi vizită a unui papă într-o țară bizantină ortodoxă. Pentru asta, sigur este o vizită importantă dar în ciuda acestui fapt, vizita a fost, oarecum, artificială. Adică s-a făcut o vizită într-o țară majoritar bizantină, ortodoxă, dar la București, în care practic prezența catolică este foarte redusă.
Care este mesajul care rămâne pentru națiunea română după acel moment Blaj?
Mesajul este crucial. La noi, conștiința națională românească este născută exclusiv în cadrul Bisericii Române Unite, prin Școala Ardeleană, produsul, dacă vreți, cel mai cristalin al al Bisericii Române Unite.
Conștiința națională românească, forjată prin Supplex-ul lui Inocențiu Micu Klein, cel mai important episcop din secolul XVIII, 1744.
Apoi Supplex Libellus Valachorum cincizeci de ani mai târziu. Toate acestea s-au petrecut în cadrul Bisericii Române Unite.
Biserica Română Unită are merite absolute în nașterea conștiinței naționale românești, fiindcă, să ne aducem aminte, au trebuit să treacă 150 de ani până când și în Biserica Ortodoxă au apărut personalități care au înțeles ideile naționale ale Școlii Ardelene.
Una, în special Andrei Șaguna, foarte importantă, dar de-abia la 1848.
Ideea originii latine și așa mai departe. Toate acestea, în afara acelei afirmații că ”de la Râm ne tragem” a lui Miron Costin din secolul XVII, dar care este absolut singulară.
Ca o conștiință națională să apară a trebuit să apară Biserica Română Unită.
Descoperirea latinității românești s-a făcut în Biserica Română Unită, prin ceea ce se va numi Școala Ardeleană.
Nu întâmplător, la 1866, Eminescu la 16 ani, spunea ”Te salut, mică Romă a românilor!”
Dar procesul a fost foarte lung. A trebuit o lucrare de vreo 60 de ani a Bisericii Catolice pentru a avea o școală și apoi se va crea școala aceasta ardeleană, în sensul metaforic al cuvântului, dar destul de concret, dacă vreți, fiindcă proveneau toți de acolo, de la Blaj, toți erau membri ai Bisericii Române Unite în cadrul Școlii Ardelene.
Au existat doar două excepții de ortodocși care au înțeles lucrul acesta și erau niște cazuri absolut speciale.
În primul rând, este cel dintâi medic român din istorie, doctorul Ioan Molnar. O situație special: era era fiul unui preot ortodox. A rămas fidel Ortodoxiei, dar preda la școlile catolice unite, cu studii la Viena.