ANALIZĂ. Ce îl așteaptă pe Mugur Isărescu în noul mandat

Via: Newmoney.ro

Contextul global și în special cel local vor da bătăi de cap noii conduceri a băncii centrale, într-o perioadă în care responsabilitățile instituțiilor de acest fel au crescut substanțial, dificultățile cu care se confruntă s-au multiplicat, iar tirul populismului s-a abătut asupra lor.

Mugur Isărescu este, încă din 2009, guvernatorul care s-a aflat pentru cel mai mult timp la conducerea unei bănci centrale. Cu excepția unui an (decembrie 1999 – decembrie 2000), în care a ocupat funcția de premier, el a coordonat politicile monetare ale României vreme de aproape trei decenii. Din această poziție, Isărescu a ocupat un rol central în tran­ziția prin care a trecut economia locală, către una deschisă exteriorului, asigu­rând implementarea și „calibrarea“ instrumentelor monetare necesare acestei schimbări.

Deși unele decizii i-au fost contestate, guvernatorul Băncii Naționale a Româ­niei (BNR) s-a bucurat și continuă să fie respectat de liderii de la București și nu numai, datorită modului în care „a navigat“ în toți acești ani în care economia a trecut prin perioade de creștere și exu­be­ranță, dar și de recesiune și criză.

De notorietate este comparația cu Bulgaria, care s-a confruntat în 1996-1997 cu o criză financiară și bancară de proporții, singura metodă de a stabiliza economia fiind instituirea consiliului monetar (ancorarea monedei de euro). Și tran­ziția României a fost marcată de falimente bancare și de perioade de hiperinflație, politica monetară fiind pusă, încă de la începuturile ei, în postura de a compensa absența multor reforme structurale de care economia locală ar fi avut nevoie.

    Piața financiară nu a trecut prin colap­suri de talia celor din Bulgaria, iar moneda națională este menținută la o paritate relativ constantă față de euro, salturi „incomode“ fiind inevitabile în momente în care presiunile structurale impun ajustări.

    CONFLICT. Membrii consiliilor de admi­nistrație ale băncilor centrale sunt numiți și se bucură de sprijin politic, însă, odată asumat mandatul, aceștia au obligația de a lua decizii independente de orice culoare politică, similar judecătorilor Curții Consti­tuționale, spre exemplu.

    Nu de puține ori, acest lucru generează conflicte. „O bancă centrală este un actor important între cei doi centri de putere ai capitalismului, care sunt, în același timp, și cei mai importanți administratori ai capitalismului: piețele financiare și politicienii“, reamintea Lucian Croitoru, consilier al guvernatorului Băncii Naționale a Româ­niei, într-o opinie publicată pe blogul ins­ti­tuției, parafrazându-l pe jurnalistul american William Greider.

    Cu toate acestea, deciziile pe care le ia boardul unei bănci centrale pentru atinge­rea obiectivelor – în cazul României, stabi­litatea prețurilor, dar și a sistemului financiar în ansamblu, o creștere sau o scădere a dobânzilor, cel mai vizibil dintre instrumentele BNR – influențează atât piețele, cât și politicienii. „Foarte important însă, șansa ca banca centrală să intre într-un con­flict cu politicienii este mai mare decât cea de a intra într-un conflict cu piețele fi­nan­ciare“, punc­tează Croitoru, referindu-se la pe­ri­oade recente, în care instituția a intrat sub tirul diferitor lideri politici pe te­me pre­cum legea dării în plată sau a con­ver­siei creditelor în franci elvețieni. Un exemplu mai recent îl reprezintă înlocuirea indicelui ROBOR.

Citește articolul pe Newmoney.ro