Adoptarea monedei unice europene va aduce schimbări semnificative pentru sistemul bancar și va însemna o mutare a polului de interes de la București la Frankfurt, cu provocări însemnate pentru România și riscuri pe măsură.
Cu o serie de pași făcuți în direcția aderării la zona euro, România are în față un drum lung pentru a-și asigura ascensiunea la blocul monetar. Pentru sectorul bancar, acest lucru va presupune modificări importante. În acest sens, Banca Națională a României (BNR) consideră că există trei coordonate mari care trebuie avute în vedere în ceea ce privește activitatea băncilor și interacțiunea acestora cu economia reală – pregătirea sistemului, sănătatea financiară a companiilor și asigurarea unor politici macroprudențiale solide care să ajute România odată ce politica monetară va deveni prerogativa exclusivă a Băncii Centrale Europene (BCE).
Aderarea la zona euro aduce, în primul rând, obligația aderării la Uniunea Bancară (UB). Există o serie de opțiuni privind momentul aderării la UB (ori automat, la momentul intrării în zona euro, ori anterior aderării la moneda unică europeană, prin intrarea în mecanismul de cooperare strânsă). Luând în considerare evoluțiile din ultima perioadă din UE, precum și experiența recentă a Bulgariei, BNR este de părere că România ar trebui să demareze pregătirile, dar și că intrarea în UB ar trebui să se producă înainte de aderarea la zona euro.
DE LA BUCUREȘTI LA FRANKFURT. Intrarea în UB prin mecanismul de cooperare strânsă presupune, în primă fază, adoptarea unei decizii la nivel politic și stabilirea unei date. Ulterior, trebuie modificată legislația națională, astfel încât BCE să primească puterea decizională în ceea ce privește entitățile care vor intra sub supravegherea sa directă.
Urmează derularea unui exercițiu de evaluare cuprinzătoare a instituțiilor de credit din România. Acesta se va axa pe trei aspecte: exercițiul de evaluare a riscurilor; exercițiul de evaluare a calității activelor și exercițiul de testare la stres (bazat pe rezultatele celui de evaluare a calității activelor), a cărui finalizare este urmată de acțiuni de recapitalizare, dacă se consideră necesar.
O evaluare cuprinzătoare s-ar derula numai pentru băncile care ar fi considerate semnificative conform criteriilor BCE. La momentul actual, acestea ar fi, cel mai probabil, primele trei bănci după mărimea activelor la nivel de sistem (Banca Transilvania, BCR și BRD), dintre care două sunt deja supravegheate la nivel consolidat. BNR consideră că evaluarea ar putea fi extinsă pentru a include toate băncile de importanță sistemică, precum și băncile cu capital majoritar de stat.
Dincolo de aceste evaluări, pentru ca sistemul bancar să poată face tranziția către euro, este necesară o evitare a măsurilor care ar conduce la o dezvoltare nesustenabilă a acestuia, fie prin majorarea expunerii instituțiilor de credit pe sectorul guvernamental, fie prin promovarea de inițiative cu risc ridicat pe termen mediu și pe termen lung. Legislația imprevizibilă a figurat în trecut pe harta riscurilor sistemice la adresa sectorului financiar realizată de BNR, astfel că genul acesta de inițiative este de evitat dacă factorii de decizie doresc aderarea la euro.
În ceea ce privește expunerea instituțiilor de credit față de administrația centrală din România, aceasta este semnificativă, atât prin investiția în titluri de stat (în jur de 22% din active în decembrie 2018), cât și prin intermediul programului Prima Casă. Deși aceste expuneri joacă un rol important în menținerea unor indicatori de prudență bancară adecvați, „dependența excesivă de aceste elemente reprezintă un risc de concentrare semnificativ, în condițiile în care o creștere potențială a riscului suveran, reflectată și în costurile de finanțare ale băncilor, nu ar putea fi transferată asupra activelor cu venit fix până la maturitatea acestora“, se arată într-o analiză a băncii centrale.
Alte cerințe pentru sistemul bancar se referă la implementarea măsurilor tehnice prevăzute de Basel Core Principles for Effective Banking Supervision, respectiv a celor referitoare la administrarea crizelor și rezoluția bancară.
COMPANIILE. Problemele structurale ale companiilor de la nivel local generează, de asemenea, o serie de vulnerabilități pentru sectorul financiar. Printre cele mai periculoase se numără persistența rezultatelor negative pentru un grup numeros de firme, calitatea precară a capitalurilor proprii și numărul ridicat de firme cu capitaluri proprii sub limita reglementată sau inactive.
Soluțiile ar trebui să vizeze o schimbare a mentalității în ceea ce privește disciplina la plată, corelată cu aplicarea legilor în vigoare. BNR propune și o serie de modificări punctuale ale legilor care guvernează activitatea companiilor. Banca centrală consideră oportună stipularea explicită ca ANAF să fie entitatea interesată care să acționeze din partea statului în vederea scăderii semnificative, dar într-o manieră ordonată, a numărului companiilor din economie cu capital sub pragul minim reglementat.
De asemenea, condiționarea distribuirilor de dividende către acționari de îndeplinirea condițiilor privind activul net și permiterea mai facilă a conversiei datoriilor de la acționari sau asociați în acțiuni ar putea ajuta la curățarea bilanțurilor companiilor. Experții văd drept oportună și introducerea unor cerințe privind majorarea capitalului social subscris prin conversia datoriilor de la acționari dacă activul net este sub valoarea minimă prevăzută de lege sau interzicerea finanțării prin intermediul datoriilor de la acționari sau asociați a firmelor care au capitaluri sub limita reglementată.
O altă propunere ar fi ca firmele care timp de trei ani consecutivi înregistrează cifră de afaceri nulă și capitaluri proprii sub pragul minim reglementat să fie radiate automat. Un alt aspect care poate contribui la întărirea disciplinei la plată, dar și la o mai bună conformare în domeniul executării obligațiilor este reprezentat de informatizarea ANAF.
Articol vizibil în întregime doar pe bază de
Trebuie să te autentifici pentru a publica un comentariu.