Avansul inflației și potențialele reacții ale băncilor centrale ridică temeri cu privire la impactul pe care creșterea prețurilor l-ar putea...

Via: Newmoney.ro

Avansul inflației, cauzele sale, precum și potențialele reacții ale băncilor centrale ridică temeri cu privire la impac­tul pe care creșterea prețurilor l-ar pu­tea avea asupra economiei.

Inflația a produs o sumedenie de efecte în lanț, observate și consemnate de eco­nomiști de-a lungul istoriei, însă acestea nu sunt universale, fiind posibile variații mari, în funcție de particularitățile situa­ției și ale modului în care companiile și in­divizii reacționează. O consecință absolut certă a inflației este erodarea pute­rii de cumpărare. Banii sunt mai puțin va­loroși într-un interval relativ de timp. De aici încolo, lucrurile pot evolua în mai multe direcții.

Un răspuns previzibil la scăderea pu­terii de cumpărare este reconsiderarea cheltuielilor în defavoarea economisirii. În cazul gospodăriilor, acest lucru poate să însemne realizarea de provizii, iar pen­tru companii se traduce prin accele­rarea unor investiții care poate erau pla­nificate pe un orizont mai lung de timp. Mulți investitori sunt, de asemenea, ten­tați să cumpere aur și alte active consi­de­rate a fi sigure și a trece testul inflației. Datele istorice arată însă că acțiunile sunt cele care asigură, pe o perioadă lungă, randamente suficient de consistente în­cât să „bată“ inflația.

Din păcate, o astfel de reacție de creș­tere a consumului și a investițiilor gene­ra­lizată la nivelul întregii economii poate crea un fenomen și mai periculos. Ea poate antrena un avans și mai accelerat al inflației. Pe măsură ce oamenii și compa­niile cheltuiesc tot mai rapid cu scopul de a obține cât mai multe produse în schimbul unei monede care se depreciază, economia este inundată de bani pe care nu și-i prea dorește nimeni. Oferta de bani de­pă­șește cererea, iar puterea de cumpărare a banilor scade tot mai mult.

    În situația în care nu există o bancă cen­trală care să majoreze dobânzile, inflația des­curajează economisirea, având în vedere că puterea de cumpărare a depozite­lor bancare se erodează. Indivizii și companiile sunt, după cum am menționat, în­cu­rajați să consume și să investească, fe­nomen care sprijină, pe termen scurt, creș­terea economică. Folosind un rațio­na­ment similar – corelația invers proporțio­nală dintre inflație și șomaj implică faptul că avansul prețurilor poate crea mai multe locuri de muncă și susține astfel avansul eco­nomiei. Acest efect este mai evident, paradoxal, când lipsește.

    În 2016, băncile centrale din economiile dezvoltate s-au regăsit în situația extrem de îngrijorătoare în care nu reușeau să aducă inflația și ritmul de creștere al produsului intern brut (PIB) la un nivel sănă­tos. Reducerea ratelor dobânzii la zero și chiar sub zero nu părea să producă efecte. Nici cumpărarea de obligațiuni în valoare de mii de miliarde de dolari, într-un exer­cițiu nemaiîntâlnit de tipărire de bani denumit relaxare cantitativă, nu a avut efec­tul scontat.

    Această situație amintește de teoria cap­canei lichidității formulate de John May­nard Keynes, conform căreia abilitatea băncilor centrale de a stimula economia prin creșterea masei monetare devine ine­ficientă dacă intervine fenomenul de tezaurizare a numerarului, rezultatul aversiunii la risc a actorilor economici în urma unei crize financiare.

    În categoria fenomenelor extreme legate de creșterea prețurilor se mai află stag­flația – caracterizată de o creștere puter­nică a prețurilor, dublată de o creștere eco­nomică anemică și de un șomaj ridicat. Economiștii au dificultăți în izolarea factorilor care determină apariția acestui feno­men. Keynes a fost chiar convins că acesta nu poate exista, deoarece pare să sfideze corelația inversă dintre șomaj și inflație.

    Deși nu există un consens cu privire la cau­zele unor astfel de episoade, o teorie cu tracțiune a fost formulată de mo­neta­riștii care susțin că băncile centrale ar fi de vină, deoarece ar crește prea mult masa monetară, ceea ce ar duce la „prea mulți bani alergând după prea pu­ține produse“.

    În prezent, inflația crește peste tot în lume, cauzele indicate de specialiști fiind creșterea cererii și blocajele de pe lanțurile de producție. Iar asigurările oficialilor că fenomenul este trecător nu i-au liniștit pe in­vestitori.

    România nu face notă discordantă de la evoluția economiei globale, ca­rac­terizată de rate în creștere a inflației și așteptări privind mărirea dobânzilor.