Bogdan Glăvan, profesor de economie: „Nu e bine când vezi economia cum crește ca un pui de Crevedia, brusc”

Via: Newmoney.ro

Lumea riscă o nouă criză economică profundă sau, în cel mai bun scenariu, o încetinire a creșterii economice, iar asta se va simți și în România, chiar dacă, pe hârtie, lucrurile arată bine. Profesorul de economie Bogdan Glăvan (45 de ani) spune că, în acest context, discuțiile despre schimbarea sistemului de taxare sunt „neserioase“.

Pericolul crizei

– Sunt mari îngrijorări legate de economia americană. Inflația a încetinit puțin în apri­lie, la 8,3%, dar sub așteptări. Prețul combustibilului e la un maxim istoric. Iar eco­no­miștii Moody’s Analytics spun că riscul de recesiune pentru la anul e „inconfortabil de ridicat, cu tendință de creștere“. Se vor ade­veri aceste scenarii?

    – Greu de explicat de unde vine această creș­tere economică. Eu i-aș pune ghili­mele, pentru că o creștere în context infla­ționist este artificială. E o creștere de pe urma căreia beneficiază doar anumite persoane sau sectoare și sunt dezavantajate altele. Nu e o creștere sustenabilă, care să asigure bunăstare pentru toată lumea. Noi am mai avut în România creșteri inflațio­niste, în anii ’90, iar ele îți arată doar că există o problemă. E ca și cum cineva are burta umflată, dar nu pentru că a mâncat suficient sau sănătos, ci pentru că a băut prea multă apă sau a mâncat prea multe cireșe, în neștire, ca atunci când eram copii. Sunt simptome înșelătoare, nu e bine când vezi economia cum crește ca un pui de Crevedia, brusc. Asta îți arată că este o problemă cu ce se hrănește economia. Așa că mă aștept ca aceste cifre să scadă în perioada următoare.

    Bursele, rănite de război

    – Ce vă spun toate discuțiile despre schimbarea sistemului de impozitare și proiectele de ajuto­rare cu bani – tip voucher – pentru persoa­nele vulnerabile?

    – Sunt neserioase, întotdeauna politicienii urmăresc de fapt altceva atunci când vin cu astfel de subiecte care încing dezba­terea și opinia publică. Aș crede că altul a fost scopul aruncării acestei petarde, acestor propuneri, în spațiul public și niciun caz cel declarat. Problemele de fond ră­mân: deficitul bugetar, absența reformelor, in­flația, lucruri din cauza cărora oamenii chiar suferă. Noi mergem pe o muchie de cuțit, mi-aș dori mult să mergem spre bine, dar riscul e să evoluăm în rău. În acest con­text, e cu atât mai puțin probabil să facem o reformă fiscală în sensul creșterii poverii fiscale. Sigur că politicienii folosesc alte cuvinte, precum „modernizare“, „optimizare“, dar e vorba de fapt de creșterea taxării. Nu pot privi o astfel de inițiativă de­cât prost, cât timp statul nu colectează nici taxele astea care sunt mai mici, cum va colecta taxe mai mari?! E ca și cum am biciui o mârțoagă și i-am cere să se ridice și să mai facă niște pași. În 2010 am mai biciuit o dată mârțoaga, încasările din TVA au crescut pe moment, după care au scă­zut ani la rând, iar în 2014 au ajuns mai mici decât în 2008, ca raport la PIB. Adică am biciuit mârțoaga până am omorât-o. Asta este realitatea.

    – Cât au de suferit în acest climat incert in­vestițiile la bursă? Din nou, în SUA, am văzut cum câștigurile acumulate într-un an s-au evaporat în mai puțin de două zile…

    – Sistemul financiar este foarte afectat nu doar de inflație, ci și de expansiunea mo­ne­tară. În ultimele decenii, piața financiară a ajuns principalul debușeu, prin care eli­berează această tensiune indusă de politicile monetare laxe. Nu am mai avut inflația convențională, prin care statul tipărea bani, lumea cheltuia, iar prețurile săreau în sus. În America și în alte țări dezvoltate, asta nu s-a mai întâmplat. Continuă să se întâmple așa în Zimbabwe, Venezuela. În țările dezvoltate unde se duc acești bani? Într-o proporție foarte mare, în piața finan­ciară. Și așa am făcut cunoștință cu inflația activelor. Piața s-a extins de o manieră extraordinară, criptomonedele sunt exemplul cel mai bun. Inflația nu se mai în­tâmplă la ouă, lapte, carne, brânză și pare atunci că nu mai avem inflație. Dar ea există, doar că nu ne uităm unde trebuie. Așa că, e evident, în momentul în care această politică expansionistă se oprește, toate anticipările optimiste, toate pariurile că prețurile vor continua să crească se sfă­râmă, se destramă. Și fiecare vrea să-și asi­gure câștigurile pe care le-a obținut deja, doar că ele sunt de cele mai multe ori doar pe hârtie. Când ne uităm la știri, vedem că nu știu cine e cel mai bogat om din lume, pentru că are nu știu câte miliarde, dar banii aceștia nu există, nu sunt la el în buzunar, sunt bani fictivi. În realitate, dacă Elon Musk și-ar dori să vândă mâine toate activele, ca să cumpere avioane sau altceva, nu ar putea, pentru că acțiunile s-ar prăbuși instantaneu. Pe scurt, când politicile monetare devin restrictive, prețul acti­velor scade. Și invers. Cu alte cuvinte, cu banii se întâmplă ceva, nu cu acțiunile.

    – Și Rusia anunță creș­teri economice triumfaliste, 3,5% în primul trimestru, din indus­tria extractivă și transportul de pasageri. Asta, în ciuda sancțiu­ni­lor occidentale. Cât e de adevă­rată această creștere?

    – Nici această creștere economică, nici eventuala încetare de plăți a Rusiei nu mi se par relevante. În privința Rusiei, ce mi se pare relevant e că în urma sancțiunilor internaționale și izolării la care este su­pusă, ca și în urma fugii capitalului, de pro­porții istorice, vor apărea mai devreme sau mai târziu efecte profunde asupra eco­nomiei și bunăstării, indiferent ce se în­tâmplă cu PIB în trimestrul acesta și indiferent ce raportează guvernul rus.

    FOTO: Laszlo Raduly