Cât de valoroasă a ajuns să fie piața de artă din România

Via: Newmoney.ro

Afacere sau pasiune? „Și una, și alta“ este răspunsul unanim al investitorilor în galeriile de artă contemporană din Ro­mâ­nia, o nișă mult mai accesibilă ca preț, care a început să se dezvolte timid în ultimii ani, încurajată, mai ales, de apariția unui număr tot mai mare de artiști noi.

Dacă, în trecut, piața locală de artă era sino­nimă cu tranzacțiile de artă clasică, făcute prin casele de licitații, mai nou se conturează tot mai pregnant și partea de artă contemporană. Cu această nouă rea­litate, publicul iubitor de artă este mult mai diversificat. În timp ce operele clasice sunt destinate în continuare celor cu posi­bi­lități materiale, ceea ce înseamnă artă con­temporană – în principal, operele da­tate de la 1950 încoace – acoperă o pătură mult mai largă prin preț. Altfel spus, arta în general (piață evaluată global la 67,4 miliarde de dolari în 2018, din care vânzările galeriilor și altor dealeri reprezintă 35,9 miliarde, iar cele prin licitații publice – 29,1 miliarde, potrivit Global Art Market Report 2018) devine astăzi mult mai ac­ce­sibilă publicului larg. Mai rămâne o singură întrebare: cine va educa publicul din Ro­mâ­nia în această direcție?

Un răspuns vine de la Andrei Breahnă, cofondator al galeriei de artă Gaep, care punctează necesitatea creării unor meca­nisme de înțelegere a artei contemporane, dar „nu într-un sens formal didactic“, ci prin introducerea domeniului în viața oamenilor. „În Europa, în America, în alte părți ale lumii spre care ne uităm, arta este parte din viața oamenilor la fel ca filmul, mu­zica, teatrul“, spune Andrei Breahnă. Pornind de la această schimbare a percepției publicului larg pentru artă în general și pentru arta contemporană în special, cofondatorul Gaep mizează, anul acesta, pe o creștere procentuală de două cifre a veniturilor galeriei sale, într-o piață locală evaluată de analiștii din domeniu la peste 16 milioane de euro în 2019.

O nouă direcție

Oameni de afaceri, avo­cați sau manageri de companii în­groașă, an de an, rândul colecționarilor de exponate rare pe care, de cele mai multe ori, le descoperă într-o galerie. Unii au un extraordinar simț al banilor și le achizițio­nează în speranța că, peste câțiva ani, va­loarea lor se va multiplica și, astfel, vor de­veni și mai bogați. Alții investesc, pur și simplu, pentru a-și decora casele și birourile. Acest public a reprezentat, la început, principala motivație a celor care au des­chis galerii de artă în România.

    Gaep, de pildă, a fost fondată în 2014 de Andrei Breahnă – întors în țară după mai mulți ani petrecuți în Franța, unde a lucrat în zona corporate – și de partenera lui, arhitecta Ra­luca Șoaita. În cei cinci ani, galeria a organizat 27 de expoziții cu artiști contemporani români și străini și a participat la 21 de târguri internaționale de artă. „Mă aștept ca 2020 să fie un an de creș­tere, așa cum au fost și precedenții. Pentru noi, driverul va fi identificarea de noi cum­pă­rători. Vânzările galeriei nu sunt strict legate de perioada de desfășurare a expo­zi­țiilor, în sensul că putem vinde lucrări și după încheierea expozițiilor, așa cum vindem lucrări și la târgurile de artă. Per an­samblu, de la deschiderea galeriei, vânză­rile însumează câteva milioane de euro“, detaliază Andrei Breahnă.

    De exemplu, pentru expoziția în curs – prima expoziție personală în România a artistului german contemporan Ignacio Uriarte – deschisă din noiembrie 2019, vânzările până la înce­putul lui ianuarie au fost de circa 35.000 de euro. „Plănuim patru expoziții noi, pe lângă cea în curs“, adaugă cofondatorul Gaep. În altă ordine de idei, este clar că arta contemporană se întâmplă „și din plă­cere“, nefiind destinată doar celor cu venituri foarte ridicate. „Arta contemporană e mai de masă, cu lucrări de mii de euro – majo­ritatea –, ajungând în situații rare la peste 10.000 de euro. La arta clasică, toate lu­crările sunt de zeci de mii sau sute de mii de euro pentru artiștii români“, spune și Eugen Voicu, fondatorul Certinvest, socie­tate de administrare a in­vestițiilor, care a avut, timp de patru ani, primul fond de in­vestiții în artă – Certinvest Artă Româ­nească, înființat în urmă cu aproape un deceniu. Potrivit lui Voicu, arta contem­po­rană este greu de evaluat, mai ales că sunt valuri de artiști noi care au tot apărut în ultimii ani și care vor continua să apară.

    „Nu știi ce să crezi ca investitor. Întrebarea care se pune pe termen lung este dacă un artist din această categorie, cotat foarte bine în prezent, rămâne la fel de va­loros pe termen lung. Nu același lucru se poate spune despre un Grigorescu, a cărui va­loa­re crește în timp“, detaliază Voicu. În timp ce cumpărătorul de artă contem­porană poate fi orice iubitor de artă din clasa medie, în cazul operelor clasice vorbim de un public cu venituri foarte ridicate. De altfel, Certinvest Artă Româ­nească, orientat preponderent înspre arta clasică, a avut un randament de 26,13%, în cei patru ani de existență. Totodată, în momentul lichidării voluntare a fondului, acti­vul acestuia ajunsese la 2,8 milioane de euro.

    Vizibilitate internațională

    Revenind la ideea de promovare a artei contemporane, Andrei Breahnă evidențiază unul dintre cele mai importante aspecte ale businessului său. „Pentru noi, încă de la început, a fost importantă ideea de a expune și de a vinde lucrări ale unor artiști internaționali. Cumpărătorii, inclusiv cei din România, își dau seama că lucrările care circulă într-un spațiu geografic limitat se vor raporta întotdeauna la economia acelui spațiu geografic, nu la piața interna­țională. Prin urmare, toți artiștii cu care lu­crăm (între care Răzvan Anton, Vlatka Horvat, Felipe Cohen, Željko Jerman, Tania Mouraud, n.r.) au un CV internațional.“

    Cine sunt astăzi cei care colecționează artă con­temporană? Răspunsul îl dă tot Andrei Breahnă: „Middle sau top managerii de com­panii și antreprenorii, cu vârste cuprinse între 30 și puțin peste 55 de ani“. Iar dacă ar fi să mergem și mai în detaliu pentru conturarea unui profil demografic în funcție de vârstă, circa un sfert dintre ei sunt din generația millennials.

    Că românii sunt mult mai receptivi astăzi la evenimentele care au legătură cu arta, în general, o demonstrează și ultima ediție a Art Safari, organizată în toamna anului trecut la București, unde au fost peste 38.000 de vizitatori, cu circa 11% mai mult față de ediția din 2018. Din câte spun organizatorii, Art Safari 2019 a fost conceput sub forma unui muzeu temporar, care a găzduit, printre altele, opere de artă românească de patrimoniu, artă contem­porană internațională și instalații de artă.

    Exponatele, asigurate pentru o valoare totală de aproximativ 15 milioane de euro, au provenit din muzee românești și stră­ine, dar și din colecții private. Chiar și așa, cu toate aceste tipuri de expoziții și evenimente, piața de artă de la noi nu va ajunge prea curând să egaleze piața din Occident. „Piața de artă din Vest este mult mai con­centrată, mai competi­tivă, cu galerii care activează de mulți ani. 73% dintre galeriile incluse în Global Art Market Report 2018 operează de peste zece ani, ceea ce în­seamnă o longevitate mai mare, comparativ cu alte sectoare“, mai spune Breahnă.

    În momentul de față, cele mai multe vân­zări de artă modernă din România se fac prin casele de licitații – cu Artmark lider, în timp ce arta contemporană se vinde, în principal, prin intermediul galeriilor. Iar dacă e să ne raportăm la acest din urmă segment al ga­leriilor emergente, concluzia e una sin­gură: oportunități există, inclusiv pentru o piață tânără, precum cea din România.

    Decembrie la Artmark

    Una dintre cele mai cunoscute case de licitații din piața locală, Artmark, a organizat la finele anului trecut cea mai mare licitație de artă românească de până acum.