Cum ar trebui să arate viitorul HR-ului pe piața muncii din România?

Via: Newmoney.ro

Un studiu derulat de Institute for the Future („Institutul pentru Viitor” – organizație non-profit cu sediul în California, înființată cu scopul de a ajuta companiile în planificarea pe termen lung) a scos la iveală că, într-o proporție covârșitoare (85%), joburile care vor exista în 2030 nici măcar nu s-au inventat încă.

Această descoperire este dovada clară pentru modul extrem de rapid în care se succed schimbările pe piața forței de muncă într-un prezent marcat de efectele pandemiei și de o tehnologizare intensă. Iar observația aceasta este valabilă chiar și pe domenii în care relația cu oamenii este o parte importantă a activității profesionale, precum HR-ul.

O analiză desfășurată timp de nouă luni în Statele Unite ale Americii, având ca scop conturarea cât mai clară a viitorului domeniului HR, a implicat aproape 100 CHROs (Chief Human Resources Officers), CLOs (Chief Learning Officers) și vice-președinți de companii. Prin punerea cap la cap a informațiilor obținute de la aceștia s-a estimat modul în care rolul specialiștilor în resurse umane va evolua în următorii 10 ani. Rezultatul a constat în definirea a 21 de roluri noi în domeniul HR, menționându-se în detaliu inclusiv responsabilitățile implicate, precum și abilitățile necesare pentru a reuși în fiecare dintre noile roluri.

„Se vorbește mult despre aceste noi roluri ale specialistului în HR, precum Strategic HR Business Continuity Director, Chatbot and Human Faciltator, HR Data Detective, Algorithm Bias Auditor, Chief Purpose Planner etc., dar cât de reale pot fi ele într-o organizație? Și cât de valabile pentru piața muncii din România?”, se întreabă Anca Bratu, Managing Partner Benefiq, companie specializată în managementul proiectelor de digitalizare HR.

    În practică, modul în care „piața de job-uri HR” răspunde acestor provocari și tendințe este relativ diferit. „Job-urile HR și conexe reprezintă circa 10% din totalul posturilor disponibile postate pe principalele website-uri de profil din România. Mai puțin de 1% dintre aceste job-uri oferă informații referitoare la soft-ul HR utilizat în cadrul departamentului de resurse umane, în timp ce peste 25% dintre ele menționează, la secțiunea cerințe, „operare în Revisal”, „întocmire documente angajare”, „centralizare și verificare pontaje”; Dintr-un eșantion de 100 job-uri analizate în detaliu, doar 3 fac referire la raportare lunară pentru business, în timp ce 90 includ cerințe de întocmire a rapoartelor lunare gen d112 etc. Indiferent de nivelul de experiență bifat, peste 90% dintre detaliile oferite în secțiunea descriere vizează activități tranzacționale, repetitive, din categoria 1 – activitati invizibile pentru restul organizatiei, activități care, însă, ocupă peste 70% din resurse si timp. ”, explică Anca Bratu.

    În același timp, fluctuația în departamentele HR este un fenomen cel puțin îngrijorător pentru companii. Conform unui studiu publicat de Linked In la nivel global, HR-ul a înregistrat o fluctuație de aproape 15% în ultimele 12 luni, cu 35% peste media totală. Explicația ar putea fi tot presiunea operațională. În opinia mea, nevoile de business, așteptările și competențele specialiștilor HR trebuie să se alinieze iar acest lucru nu este posibil decât într-un model intens colaborativ între departamentele interne HR, echipele de management și echipele de specialiști în implementarea de soluții software.

    Cu titlu de exemplu, un studiu al Insight222, companie specializată în analiza domeniului HR, a scos la iveală că numai 41% dintre specialiștii în resurse umane se consideră capabili să se implice în conversații despre date analitice, iar numai 23% se simt confortabil să folosească instrumente de analiză fără a avea nevoie de îndrumare.

    „Din estimarile noastre, pe termen lung, „data analytics” va fi o abilitate cheie necesară pentru toate rolurile din HR, nu doar un rol izolat/ dedicat”. Alte lucrări de specialitate au identificat o corelație directă între lipsa abilităților analitice și eficiența și încrederea redusă în rândul profesioniștilor în HR. Din păcate, de cele mai multe ori, fișa postului de membru al departamentului de resurse umane este adeseori încărcată cu sarcini tranzacționale, fără a fi echipată pentru desfășurarea unei activități care să aducă plus-valoare personal și pentru companie.

    „Din experiența aplicată am observat că proiectele etapizate de digitalizare sunt o soluție extrem de eficientă care asigură beneficii pentru companie dar și dezvoltarea personala a membrilor echipelor de HR și implicit stabilitate operațională. Prioritizarea investițiilor în acest tip de inițiativă este un punct critic pentru viitor. În general, companiile românești consideră ca investițiile necesare sunt majore dar în realitate sunt multe soluții eficiente din punct de vedere costuri – beneficii care pot fi analizate și implementate”, conchide Anca Bratu.