Cum au scăpat bugetarii de șomajul tehnic. Ezitări, confuzie și lipsă de curaj

Via: rfi.ro

Dincolo de ezitările decidenților politici, subiectul șomajului tehnic pentru bugetari aduce în dezbatere mai multe teme.

Una este solidaritatea între sectorul privat, dur atins de criză, și cel de stat. Solidaritatea este, de fapt, un fals argument. Își putea închipui cineva că se vor găsi cohorte de birocrați care vor spune: stau acasă și, din solidaritate cu cei din mediul privat, cer să mi se aplice același tratament în materie de salariu? Evident că este o iluzie. Modelul șomajului tehnic pentru bugetari se putea impune doar prin decizie politică.

O altă temă adusă în discuție a fost aceea a câștigurilor pentru bugetul statului. Adică, în ce măsură aplicarea șomajului tehnic la aparatul birocratic ar fi adus o economie bugetară, care ar fi putut să fie alocată spre alte proiecte publice importante pentru societate.

Nu avem cifre în acest sens, pentru că ideea șomajului tehnic în sectorul bugetar nu a fost nici structurată și, prin urmare, nici detaliată. Măsura nu ar fi fost aplicată pentru cei „din linia întâi”, precum personalul medical, armata, poliția și celelalte instituții de ordine publică, dar, în același timp, conducătorii instituțiilor publice au făcut tot ce au putut pentru a-și scoate subordonații din aria de aplicare. În aceste condiții, orice calcul de impact economic este exclus. Dar, ar fi fost respectat principiul tratamentului egal între salariații din România, fie ei din sectorul privat sau bugetar.

Un alt argument adus în discuție în spațiul public este cel care spune că o reducere a salariilor bugetare, prin aplicarea șomajului tehnic, ar fi fost un factor de scădere a consumului, ceea ce ar fi dus la accentuarea recesiunii. Doar că prin această idee se trece de la solidaritate la discriminare. În sensul că se poate înțelege că este mai important consumul bugetarilor decât cel al angajaților în sectorul privat. Oricum, ar fi fost vorba despre o reducere cu 25% a salariului aferent unei perioade de două săptămâni, pentru cealaltă jumătate din lună salariul ar fi rămas întreg, dacă ideea lansată public de premierul Ludovic Orban în prima decadă a lunii aprilie s-ar fi transpus într-un act normativ.

Există, totuși, un argument valabil. Iar acesta este de ordin economic. Să judecăm motivul pentru care companiile private au suspendat contractele angajaților și i-au trimis, deocamdată, în șomaj tehnic. Motivele sunt următoarele: unele companii nu au mai avut comenzi, alte firme au trecut printr-o lipsă de bani, de lichiditate; unele companii au decis să ia o pauză de lucru pentru a-și amenaja spațiile de producție în acord cu noile condiții sanitare și, în fine, alte companii s-au strecurat, poate, prin această fereastră de oportunitate. Deci, dacă facem abstracție de cei care au speculat momentul, nu foarte mulți, cu siguranță, companiile private care au apelat la măsura șomajului tehnic se află într-o dură dificultate economică.

Sectorul public nu poate fi judecat, din păcate, în acești termeni, de dificultate financiară, pentru că este dependent într-o proporție covârșitoare de banii bugetului de stat. Iar atât timp cât robinetul bugetar pompează fonduri, instituțiile publice nu au nicio problemă cu plata salariilor și a cheltuielilor de funcționare.

Citește articolul pe rfi.ro