Cum faci un business de aproape cinci milioane de euro pe an din producția de etichete și pungi de plastic

Via: Newmoney.ro

Cu un ambalaj frumos, produsul este pe jumătate vândut, se gândesc comer­cianții atunci când aranjează marfa pe rafturi. Dar ceea ce pentru ei este doar un mod de prezentare, pentru alții reprezintă un business de milioane de euro.

La sfârșit de octombrie și început de no­iembrie, zeci de companii au venit la com­plexul expozițional Romexpo din Bu­cu­rești pentru a prezenta cele mai noi so­luții în materie de ambalaje. Expoziția a fost găzduită de Indagra, cel mai mare eve­niment anual al industriei agroalimentare, iar dacă în anii trecuți vizitatorii se în­ghesuiau să vadă utilajele agricole sau animalele marilor fermieri, mulți curioși s-au îndreptat de această dată și către pa­vilionul central, unde erau grupați zeci de expozanți de am­balaje pentru toate ramurile industriei alimentare.

La standul producătorului ieșean de am­balaje Exonia, l-am găsit așezat la o masă pe acționarul majoritar al compa­niei, Tiberiu Stoian (42 de ani), într-un de­cor format din zeci de pungi și folii cu numele și logourile a sute de companii. Aflată între primii cinci jucători din piață pe segmentul de ambalaje flexibile, după cum estimează Stoian, compania a gene­rat anul trecut venituri de 4,7 milioane de euro.

    Potrivit antreprenorilor din industrie, piața locală a ambalajelor are o valoare estimată de aproximativ 400-500 de mili­oane de euro, total din care segmentul de piață pe care se bate Exonia ar reprezenta 70-80 de milioane de euro.

    Între distribuție și IT

    Economist de profesie, Tiberiu Stoian s-a născut la Cra­iova și a luat-o pe calea Iașiului după terminarea liceului, cu toate că părinții săi, care erau profesori, își doreau ca el să meargă la facultate în Bănia natală. „Nu am vrut să continui studiile tot acasă. Am vrut să simt o diferență între a fi elev de liceu și student“, mărturisește Stoian.

    S-a adaptat bine la viața de căminist și, cu toate că părinții îi puteau asigura necesarul de bani pentru a-și continua studiile, a decis să devină independent financiar.

    Așa a început să lucreze la companii de distribuție, ocupându-se mai întâi de li­vrarea de băuturi, țigări și alte produse, pentru ca apoi să ajungă merchandiser (lucrătorul comercial care aranjează marfa la raft, n.r.).

    Într-un final, a ajuns la unul dintre principalii distribuitori de pro­­duse din Moldova, Nivas, unde a ocupat funcția de director de marketing, înce­pând cu 1999.

    Era student în anul patru și veniturile lui erau destul de mari pentru acea vreme. „Câștigam mai mult decât părinții mei la un loc, care, ca profesori, aveau cel mai mare grad de vechime din învățământ“, adaugă antreprenorul. Era mulțumit că își poate asigura un trai decent de unul singur, numai că, la începutul anilor 2000, proprietarul firmei de distribuție unde era angajat, sătul de sistemul legislativ care se schimba foarte des, a decis să se retragă din România. Avea în acel moment două variante: să accepte o poziție de director regional pe zona Moldovei la Coca-Cola sau să intre pe cont propriu în antreprenoriat, având deja un cerc destul de solid de cunoștințe. „Și am ales varianta de a deveni antrepre­nor.

Citește articolul pe Newmoney.ro