Consecințele pandemiei de COVID-19 au ajuns și pe piața de energie, într-un mod mai puțin vizibil pentru toată lumea acum, dar cu efecte dramatice în viitorul destul de apropiat.
De peste o lună, România trăiește sub zodia noului coronavirus. Țara este sub starea de urgență, care a impus administrativ închiderea unor businessuri, pe lângă cele deja închise prin decizia conducerii companiilor. Orice activitate economică are nevoie, în proporții diferite, de energie electrică. Lockdownul presupune, evident, o scădere a con-sumului de electricitate. Iar la cum funcționează acest sector, efectele merg pe lanț.
Pierderi în cascadă
„În a doua jumătate a lunii martie și în luna aprilie, consumul de energie electrică a scăzut cu 35%. Sectorul industrial cu cea mai mare scădere este industria metalurgică, urmată de consumatorii mici“, spune și Petre Stroe, chief executive officer (CEO) la MET Energy România – unul dintre furnizorii privați semnificativi cu clienți industriali –, om cu experiență de decenii în sectorul energetic.
Iar lucrurile nu se opresc aici. Simplificat la maximum, sistemul energetic funcționează după următoarea schemă: avem producători care generează energia electrică (hidrocentrale, termocentrale, reactoare nucleare, parcuri eoliene), energia produsă este introdusă în rețeaua națională de transport, de înaltă tensiune, de aici în rețelele de distribuție din cele opt zone, de unde sunt apoi alimentați consumatorii.
În toată această schemă fizică, apare pe partea comercială furnizorul. El semnează un contract cu consumatorul căruia îi vinde energie – pe baza necesarului acestuia – și un altul cu producătorul, pentru cumpărarea de energie necesară consumatorului, la care se adaugă taxele pentru transportul energiei în rețea. Contractele sunt semnate în general (dar nu numai) forward. Adică, pe baza prognozei de consum, furnizorul semnează acum un contract de cumpărare a cantităților de la producător, pentru consumator, pentru consumul lui viitor, iar livrarea se face atunci.
Aici apare problema: consumul a scăzut, dar furnizorul avea deja contractată energia pentru un consum normal, nu redus, iar producătorul și-a făcut și el socotelile pentru a livra cât antamase, nu mai puțin. Cum energia nu se poate stoca la scară largă în România, avem energie în exces, pe care nu are cine să o consume.
Cine pierde? Toți, pe tot lanțul, iar pentru a se salva câte ceva, se va ajunge la zeci de procese, dacă contractele nu vor mai fi onorate în termenii stabiliți anterior (se va invoca inclusiv clauza de forță majoră), pentru că fiecare de pe lanț va încerca să „arunce“ cât se poate din pierdere pe seama celuilalt, în contractele producător-furnizor.
Tranzacțiile pentru energia livrată în multe dintre intervalele orare din duminică, 5 aprilie, s-au făcut la 1 ban/MWh. Prețul de 0,01 lei a fost înregistrat pentru energia tranzacționată pe Piața pentru Ziua Următoare (PZU), cu livrare în intervalele orare 10-19. Și nu se întâmplă doar la noi. Piața de la București este cuplată prin preț cu cele din Ungaria, Cehia și Slovacia. În trei intervale orare în care la noi prețul este practic zero (13-16), pe fiecare din celelalte trei piețe prețul a fost negativ, adică au fost vânzători de energie care au fost dispuși să plătească ei cumpărătorii pentru a fi preluată.
Prețul zero nu este o premieră în România și a mai apărut pe fondul unei producții mari de energie verde. De această dată însă, el apare și pe fondul reducerii consumului, ca urmare a închiderii mai multor unități industriale, efect al pandemiei de COVID-19. Furnizorii rămân practic cu energia cumpărată anterior pentru clienții lor, dar, cum aceștia nu mai consumă, furnizorii se văd obligați să „scape“ de ea. Cum energia nu se poate stoca la noi, una dintre soluții este să o oferteze în Piața pentru Ziua Următoare, cu presiune evidentă pe preț. Varianta de a nu mai prelua energia de la producători, așa cum s-au înțeles pe baza contractului semnat în trecut, nu este operabilă în toate cazurile, pentru că se plătesc penalități mari.
În același timp însă, în parlament a fost votat un proiect de lege care extinde facilitatea: orice consumator persoană fizică sau juridică poate beneficia de o amânare a plății facturii la orice utilitate (cu excepția serviciilor de date și voce mobile) timp de trei luni, urmând să plătească eșalonat sumele datorate în următoarele 12 luni.
Furnizorii sunt obligați să acorde această facilitate, iar criteriile de calificare la ea sunt minimale: declarație pe propria răspundere a persoanei fizice că a fost afectată și dovada unei scăderi a veniturilor de 15% pentru persoanele juridice.
Această păsuire generalizată va pune presiune și mai mare pe furnizorii de electricitate, care trebuie practic să furnizeze gratuit trei luni oricui cere acest lucru, iar legea îi ajută doar parțial: în această perioadă, pot primi garanția statului pentru liniile de creditare.
Prea puțin, spun furnizorii, care anticipează falimente în lanț și spun că această măsură, aplicată generalizat, nu servește nimănui. În consecință, legea a fost atacată la Curtea Constituțională.
În plus, guvernul a plafonat și prețurile la energie electrică, gaze și carburanți, dar, la nivelul pieței, măsura nu are efecte majore acum, asta pentru că prețurile erau oricum în scădere.
Ce înseamnă
„Efectul corona“ reprezintă o descărcare electrică care apare în jurul conductoarelor (liniilor) de înaltă tensiune, de peste 100 kV. Rețeaua Transelectrica, de exemplu, funcționează până la 400 kV.