Dezbaterea momentului: De ce actul de acuzare al lui Trump este atât de limitat? “N-am greșit”, se apără președintele SUA

Via: rfi.ro

Zarurile au fost aruncate, capetele de acuzare redactate, croite pe măsura vremurilor politice complicate prin care trece America.

“În spiritul obligației față de Constituție și țară, comitetul juridic al Camerei Reprezentanților introduce două capete de acuzare împotriva președintelui Statelor Unite, Donald Trump. Primul este abuz de putere, al doilea obstrucționarea anchetei parlamentare. Președintele a folosit autoritatea funcției sale publice pentru a obține folos personal, ignorând sau vătămând interesul național, atunci când, cu presiuni, i-a solicitat Ucrainei să intervină în prezidențialele din 2020. Aceste fapte vin în prelungirea celor din 2016 când, ca și acum, a invitat imixtiune străină în procesul electoral. Când a fost prins și Camera a deschis ancheta, președintele Trump a sfidat categoric, pe toată linia, într-o măsură fără precedent, autoritatea investigativă a Parlamentului”, a anunțat liderul comitetului juridic – unul dintre cele șase implicate în anchetă – Jerrold Nadler.

S-a speculat mult ieri, și se va specula în zilele următoare, cândactul de acuzare intră în deliberările comitetului juridic și apoi ale plenului, de ce doar două capete, de ce, cu alte cuvinte, un act de acuzare atât de limitat. “Îngust și nebulos, a fost, în cele din urmă opțiunea Democraților”, scrie Aaron Blake în Washington Post. “Par să fi fost abandonate “mita” – citată explicit în articolul constituțional II, paragraful 4 ce guvernează procedura de destituire -și obstrucționarea justiției în legătură cu faptele dezvăluite în raportul Mueller. Nu știu dacă e o mișcare abilă. S-ar putea să nu fie. Șansele ca Trump să fie demis de Senat sunt și așa infime; includerea celor două ar fi adăugat la complexitate, ce-i drept, dar și la percutanța mesajului”. E o idee la care subscrie, adăugând argumente istorice, Jon Healey, editorialist la Los Angeles Times. “Istoria arată că e o eroare să ataci pe un front îngust în procedura de destituire. Camera a mai încercat-o, cu Clinton și Andrew Johnson. În ambele cazuri, Senatul nu a destituit, în ambele cazuri actul de acuzare a cuprins doar o fracțiune din acuzele aduse de criticii președintelui”.

E adevărat că Bill Clinton, în 1998, singurul predecesor din epoca modernă a lui Trump care a ajuns în stadiul procesului din Senat, a sfârșit prin a fi achitat, și e adevărat că a fost vizat de acuze limitate, sperjur și obstrucționarea justiției. (Nixon, care a demisionat înaintea procesului, fusese învinuit de obstrucționarea justiției, abuz de putere și sfidarea Parlamentului, dar nu există nici un indiciu că decizia sa de a părăsi scena a avut vreo legătură cu numărul capetelor de acuzare). De notat că inițial Clinton era ținta a patru capete de acuzare, dar două nu au trecut de votul din Cameră. Este probabil un antecedent de care liderii Democrați au ținut cont.

“Efortul de a limita acuzațiile la două perfect comprehensibile, obstrucție și abuz, reflectând în miniatură întregul mandat Trump, este, cred, iluminant pentru populație. E ușor de înțeles. Să jonglezi cu mai mult de două e complicat”, nota Bret Stephens, editorialist la New York Times.

Un alt subiect al conversației politice din aceste ore este ritmul procedurii, prea accelerat pentru critici.

Citește articolul pe rfi.ro