E sau nu e criză? Pandemia a adus tulburări nemaiîntâlnite în dinamica economiei

Via: Newmoney.ro

Una dintre anecdotele pe care guvernatorul Băncii Naționale a României (BNR), Mugur Isărescu, le-a relatat cu mai multe ocazii reflectă poate cel mai bine pa­radoxul pe care pandemia l-a instalat în mersul eco­nomiilor lumii. Potrivit guvernatorului, fostul premier britanic John Major ar fi avut curiozitatea să vor­bească telefonic, direct, cu fostul președinte rus Boris Elțîn în timpul tentativei de lovitură de stat din august 1991. (O grupare de politicieni și militari ruși au pus atunci la cale, fără succes, răsturnarea de la putere a lui Mihail Gorbaciov, pe atunci președintele Uniunii Sovietice.) John Major l-a rugat pe președin­tele rus, care nu vorbea engleza fluent, să caracteri­zeze situația de la Moscova printr-un singur cuvânt. „Good“, a fost răspunsul lui Elțîn. Nedumerit, premie­rul britanic a cerut descrierea evenimentelor în două cuvinte. „Not good“, a venit replica finală a președin­telui.

Parafrazând anecdota, în plin val 4 al pandemiei, cererea de mărfuri pare de nestăvilit, iar valoarea activelor bursiere și imobiliare atinge record după record. Pe de altă parte, blocajele containerelor în porturile lumii, sincopele de producție pe fondul crizei de materii prime, componente și microprocesoare sau explozia prețurilor la energie în Europa sunt aspecte mai puțin luminoase ale perioadei pe care o trăim. În primele luni ale anului trecut, când virusul bloca o întreagă planetă, cei mai mulți dintre analiști s-au temut că majoritatea industriilor (cu excepția poate a serviciilor medicale private) vor avea de sufe­rit pe fondul nesiguranței generale și al șomajului în creștere.

­

    Costurile suportate de companii sunt într-o creș­tere accelerată, din ce în ce mai greu de digerat, mai ales de companiile de talie mică. Un sondaj publicat de Consiliul Național pentru Întreprinderi Mici și Mij­locii din România la începutul lui septembrie arăta că peste 70% dintre antreprenorii chestionați spuneau că au resimțit o creștere a costurilor cuprinsă între 10 și 30%. Scumpirea energiei și a materiilor prime, pre­cum și creșterea costurilor cu forța de muncă și transportul sunt principalele cauze.

    Criza forței de muncă, a cărei rezolvare nu se între­vede nici măcar pe termen mediu, este însă adevărata bombă cu ceas care poate submina creșterea econo­mică și, implicit, capacitatea de absorbție a fondurilor europene. Domeniile cu deficite ridicate de spe­cia­liști sunt arhicunoscute – construcțiile, HoReCa, serviciile medicale și tehnologia.

    Ionuț Dumitru, economistul-șef al Raiffeisen Bank, declara pentru NewMoney în cursul acestei veri că nu neapărat actualul context pandemic este cauza acestei crize. „E o problemă structurală veche, care se accentuează. De 30 de ani, sporul natural e negativ și avem o problemă foarte gravă cu emigrația“, spunea Dumitru.

    ­

    Majoritatea covârșitoare a listărilor de până acum au fost un succes. Ceea ce rămâne de văzut însă este capacitatea companiilor emitente de a livra perfor­manțe financiare care să justifice prețul actual al acți­u­nilor sau să le dea posibilitatea să returneze principalul când obligațiunile vor fi ajuns la maturitate.

    Câștigători ai acestei oportunități sunt și dezvoltatorii imobiliari sau cel puțin o parte dintre ei – cei de pe segmentul premium și de lux al pieței rezidențiale. Oricum, chiar dacă oferta va depăși cererea, vestea bună este că proiectele rezidențiale s-au făcut mai mult cu banii clienților sau ai dezvoltatorilor și mai puțin pe credit, spre deosebire de 2007-2008, observă Vlad Năstase.

    Dragoș Diaconu, fondatorul integratorului de teh­no­logie Arctic Stream, care a vândut 20% din compa­nie cu peste patru milioane de euro, spunea cu puțin înainte de listarea pe AeRO că are sentimentul că piețele au găsit mecanisme prin care episodul 2008-2009 nu se va mai repeta niciodată.

    În contrast, Doru Lionăchescu, membru al Consiliului de Administrație al Băncii Transilvania, observa într-o intervenție recentă la summitul Romanian Business Leaders că investitorii români (departe de a fi un caz izolat) au pierdut sentimentul riscului.

    Ce-i drept, atunci când evaluarea companiilor lis­tate este de multe ori total desprinsă de metodele cla­sice folosite înainte de pandemie, nu putem decât să constatăm că prețul acțiunilor este pur și simplu rezultatul unei licitații între vânzători și investitori.

    Paradoxal, în anumite cazuri, investitorii fug de in­flație pe piața de capital, unde, indirect, alimentează tot inflația. Confruntate cu o acută criză de specialiști, unele companii tehnologice folosesc o parte din banii obținuți de pe bursă pentru a disloca elite profesionale din alte locuri. Or, creșterea competiției într-o piață și așa sufocată duce natural la creșteri salariale.

    ­

    Nu este exclus ca această iarnă să fie cea mai scumpă din istorie atât pentru consumatorii casnici, cât și pentru cei industriali. Rezervele reduse care au rămas după iarna trecută, lipsa vântului sau problemele de furnizare pe care le-au avut Rusia sau Norvegia – două dintre principalele surse ale Europei – se numără printre factorii care duc la creșterea prețului la gaze.

    În concluzie, luată separat, România pare mai puțin expusă riscurilor care amenință economiile dezvoltate, precum cea americană (prin definiție, exportatoare de crize), însă lucrurile sunt întotdeauna nuan­țate. Anecdota de la începutul acestui text ilustrează cel mai bine ideea. De altfel, întrebat despre predicția lui Nouriel Roubini că o mare criză planează la ori­zont, guvernatorul Mugur Isărescu, citat de HotNews, a spus că speră ca „domnul Roubini să nu aibă dreptate“.

      Acest articol a apărut în numărul 124 al revistei NewMoney

      FOTO: Getty