Energia electrică produsă cu ajutorul cărbunelui este tot mai puțină. Ce se va întâmpla cu minerii și energeticienii din termocentrale

Via: Newmoney.ro

Decenii la rând, minerii din Valea Jiului și energeticienii din centralele electrice pe huilă ne-au ținut becul aprins. Încet-încet însă, lămpașul se stinge.

Minerii din exploatările subterane de huilă din Valea Jiului s-au revoltat săptămânile trecute, nemulțumiți că angajato­rul lor, com­pania de stat Complexul Energetic Hu­ne­doara (CEH) – de altfel, în insol­vență –, le-a întârziat plata salariilor. Protestul a devenit extrem, cu sute de mineri care s-au autoblocat în subteran. Situația a fost deblocată de guvern, dar doar par­țial: s-a dat un act normativ prin care CEH să poată plăti salariile, timp de trei luni, din Fondul de Garantare a Creanțelor Salariale.

Problema pe termen scurt este ce se va întâmpla după următoarele trei luni și, pe termen mediu și pe termen lung, ce se va întâmpla cu minerii din Valea Jiului și cu energeticienii care muncesc în termocentralele care folosesc huila extrasă de ei. Căci aceste mine și centrale nu mai sunt de mult un business și, de fapt, deși nimeni nu o spune, chiar dacă România are nevoie de energie electrică, aportul acestor oameni care muncesc în unele dintre cele mai grele condiții devine neglijabil.

CEH este cel care, după mai multe restruc­turări, cuprinde patru mine de cărbune din Valea Jiului, cele care au mai rămas (Lonea, Livezeni, Lupeni și Vulcan) și două termocentrale pe huilă, Mintia și Paroșeni. Aici muncesc 4.000 de oameni, circa 3.000 în tot ce are legătură cu mineritul și 1.000 în partea energetică.

    Banii sunt plătiți de toți consumatorii de energie din țară, prin facturi. Compania se obligă să producă energie, când i se cere, iar plata energiei produse și livrate în sis­tem se adaugă banilor primiți pentru ser­viciile de sistem.

    Schema a funcționat ani la rând, dar niciodată centralele CEH nu au produs la 400 MW, atât cât s-a plătit pentru aceste servicii de sistem. La începutul anului 2020, media orară a fost de 120 MW și, tot așa, România a importat, iar prețurile erau în creștere. Transelectrica nu a apelat la ele, fie pentru că nu a fost nevoie, fie pentru că, probabil, știa că ele nu pot produce la acea putere din cauza lipsei cărbunelui. În perioada 2016-2019, cantitatea de huilă extrasă din minele din Valea Jiului s-a înju­mătățit, de la 61.000 de tone pe lună la doar 34.000. Alocarea de servicii de sistem s-a oprit însă la 1 ianuarie 2021, deci nu s-au mai pri­mit și puținii bani care asigurau o parte din plata salariilor. Iar de aici întârzierile și, apoi, protestele.

    „Haideți să luăm minerii din Valea Jiului, să nu le mai punem viața în pericol în acele exploatări din Valea Jiului, să-i plătim mai bine și să facă lucruri pentru a-și ajuta țara și familiile. Toți minerii de acolo să fie angajați într-o nouă companie, să li se mă­rească salariile, pentru că acum sunt foarte prost plătiți, și imediat minerii respectivi să meargă să redeschidă o mină de uraniu, avem rezerve de uraniu pe care nu le ex­ploa­tăm, și grafit, un minereu rar extrem de important și de valoros în tranziția ener­getică, pe care, de asemenea, nu-l ex­ploa­tăm“, spus Răzvan Nicolescu, fost minis­tru al energiei.

    Guvernul încearcă, totuși, să salveze si­tuația, cu o soluție mai degrabă adminis­trativă. Vechea CEH, care este în insol­vență, va fi desființată și „spartă“ în două noi companii. Una va prelua minele de huilă din Valea Jiului și termocentrala de la Paroșeni, iar cealaltă, de fapt, termocentrala Mintia, va ajunge fie în subordinea Primăriei Deva, fie în cea a Consiliului Jude­țean Hunedoara.

    „Vrem ca într-o lună, maxim două să fina­lizăm această împărțire a Complexului Energetic Hunedoara pentru a rezolva pro­blema pe termen mediu“, a spus ministrul economiei, Virgil Popescu.

    FOTO: Getty