Gazoductul BRUA este gata. Când va veni și gazul

Via: Newmoney.ro

Înainte de ultimul termen și cu economie față de buget, gazoductul BRUA, unul din­tre marile proiecte energetice ale Ro­mâ­niei, a fost finalizat, în prima lui fază, pe te­ritoriul românesc. Își va atinge însă scopul?

Transgaz a terminat BRUA la finalul lui no­iembrie. Gazoductul Bulgaria-România-Ungaria-Austria, cel mai important proiect de investiții al operatorului rețelei naționale de transport al gazelor, a fost făcut și cu o eco­no­mie de peste 10%, adică a costat doar 423 de milioane de euro, față de 479 de mili­oane, cât era bugetul inițial.

„Un motiv de mândrie națională și de con­tinuitate a tradiției pe care România o are în domeniul energetic“, a spus directo­rul Transgaz, Ioan Sterian. „O investiție extrem de importantă pentru România și pentru Europa“, a afirmat și premierul Orban. „O etapă esențială a întăririi securității energetice atât a țării noastre, cât și a Uniu­nii Europene, dar și a securității energetice în regiunea Mării Negre“, a zis la rândul său pre­ședintele Klaus Iohannis.

Aflux de declarații optimiste, așadar, la finalizarea conductei de sute de kilometri care leagă Bărăganul românesc de pusta maghiară. Viitorul nu este, însă, deloc roz, după cum vom vedea mai departe.

    Dacă ne uităm la celălalt capăt, în Unga­ria, vedem că BRUA riscă să rămână BRU – Ungaria nu are o deosebită tragere de ini­mă să continue, pe teritoriul ei, gazoduc­tul până în Austria, în hubul central-european de la Baumgarten, așa cum fusese proiectat.

    Reprezentanții FGSZ declarau, în vara lui 2018, că „proiectul nu necesită dezvoltarea unei infrastructuri redundante între Unga­ria și Austria, lucru care ar presupune in­vestiții de circa un miliard de dolari în construirea unei conducte noi cu o lungime de 300 de kilometri“. Au propus ca, în locul secțiunii-lipsă, gazul să ajungă în Austria, ocolit, prin coridorul Eastring, adică prin Slovacia, în condițiile în care ar fi mai ieftin pentru ei să lege sistemul de transport unguresc la acea conductă decât să constru­iască una nouă, direct către Austria.

    Ungurii au fost, totuși, obligați de auto­ri­tățile de reglementare europene să facă un test de rezervare de capacitate (adică să în­trebe shipperii dacă ar rezerva capacitate de transport pe o nouă conductă între Ungaria și Austria), însă rezultatul a fost negativ, inclusiv în contextul incertitudinilor le­gate de gazele noi (sau de lipsa lor) din Ma­rea Neagră. Deci, până la noi realități, BRUA se oprește, deocamdată, în Ungaria.

    După ani de cercetări și foraje care au costat 1,5 miliarde de euro, companiile Exxon­Mobil și OMV Petrom au anunțat, cu mai mult timp în urmă, o descoperire de an­ver­gură în blocul Neptun Deep din largul coastei românești a Mării Negre: între 42 și 84 de miliarde de metri cubi de gaze. Ex­tracția e însă blocată, decizia finală de in­vestiție (încă 3-4 miliarde de euro trebuie investite pentru a scoate gazul și a-l pune în rețeaua Transgaz) este amânată de peste doi ani, pentru că statul român a elaborat Legea offshore, prin care s-au impus condiții îm­po­vărătoare, inclusiv de taxare, companiilor petroliere implicate.

    Sătui de atâta așteptare, americanii de la Exxon au anunțat că își vând partea din proiect, cei de la OMV Petrom au spus că mai pot aștepta un an, timp în care statul să modifice legea. Guvernul a spus că ar fi mo­dificat-o, dar e nevoie de un consens al tu­tu­ror forțelor politice din parlament, care însă nici nu a fost testat printr-un proiect de­pus în forul legislativ.

    ­

    Un singur proiect de extracție a gazelor din Marea Neagră avansează, cel prin care fon­dul american de investiții Carlyle începe să extragă, prin firma Black Sea Oil and Gas, gaze din zona de apă mică a Mării Negre. Compania a luat decizia finală de investiție și a anunțat că anul viitor va pompa în conductele Transgaz primele gaze din rezervele de circa 10-20 de miliarde de metri cubi, câte ar fi în perimetrul Midia. Dar americanii au amenințat voalat statul român cu in­stanța dacă, atunci când vor aduce gazul pe uscat, nu vor fi schimbate condițiile împo­vă­rătoare ale Legii offshore.

    Așadar, revenind la BRUA: conducta, care a fost gândită inițial și pentru a duce ga­zele din Marea Neagră spre Europa, este gata, dar mare parte din gazele pe care trebuia să le transporte sunt tot sub fundul mării.

    În timp ce statul român făcea socoteli despre cât câștigă din gazele din Marea Neagră și schimba legislația pentru a-și ma­xi­miza cota de profit, rușii nu au stat deloc degeaba. Cu o viteză amețitoare, Gazprom a terminat TurkStream, o conductă așezată pe fundul Mării Negre între Rusia și Turcia, de unde vor urma ramificații către Bulgaria și Serbia, cu o capacitate imensă: 30 de mi­liarde de metri cubi de gaze pe an, în final. Gazul curge prin ea deja, de la începutul acestui an, și din ea Bulgaria își asigură deja tot consumul – de ce să mai facă și IGB? Iar gazoduc­tul Transbalcanic vechi, prin care din Rusia, via Ucraina și România (prin Dobrogea), ajungea gazul spre sudul continentului, este folosit doar sporadic de la începutul anului.

    Și acesta este doar începutul. Pentru că autoritățile de la Sofia nu lucrează la IGB, dar lucrează la gazoductul Balkan Stream, o prelungire pe teritoriul Bulgariei a conductei rusești TurkStream, care ajunge în Serbia – 20 de miliarde de metri cubi pe an capacitate. Iar FGSZ-ul ungar anunța în vară că a aprobat un plan de investiții privind construcția unui gazoduct care să lege Ungaria de Serbia, cu o capacitate de 6 miliarde de metri cubi pe an. Astfel, gazele ru­sești ajung să satisfacă nevoile de pe toate piețele unde trebuia să ajungă gazul din BRUA. Și, de aici, în restul rețelei europene la care Ungaria este foarte bine legată.

    O estimare pe această temă a fost făcută de Răzvan Nicolescu, fost ministru al energiei. „Transgaz a făcut o treabă bună din punct de vedere operațional în realizarea acestui proiect, fără depășiri de costuri sau întârzieri majore. Compania a demonstrat o bună capacitate de a realiza proiecte com­plexe în domeniul său de activitate. Nu îmi este clar încă impactul investiției pentru economia românească, câte echipamente și conducte au fost produse local“, a arătat Nicolescu. A amintit și el că, din păcate, România nu a făcut suficiente eforturi pentru ca inter­co­nectările dintre Grecia și Bulgaria să se realizeze în același timp cu BRUA faza 1, deși angajamentele europene erau pentru toată lumea.

    De asemenea, Comisia Europeană nu a fost intransigentă cu respectarea angajamentelor și a legislației europene. „În aceste condiții, riscurile ca această conductă să ră­mână goală cresc, mai ales că mai de­vreme de cinci ani este exclus ca România să aibă vreo producție semnificativă în Ma­rea Neagră. În această ipoteză nedorită, costurile cu transportul din facturile plătite de cetățeni și industrie ar putea să crească cu aproximativ 25-30%, pentru că amortizarea BRUA nu poate aștepta și va începe în curând.“

    Gaze pentru mai mulți români

    BRUA își poate dovedi parțial utilitatea pentru consumatorii români de gaze.