Înalta Curte de Casație și Justiție respinge cererea de reabilitare a generalului Nicolae Macici, condamnat în 1945 pentru masacrul de...

Via: rfi.ro

“Respinge, ca nefondată, contestația declarată de contestatorul Macici N. Nicolae pentru tatăl său decedat Macici E. Nicolae împotriva sentinței penale nr. 1 din data de 21 martie 2022 a Curții Militare de Apel București. Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, 15 septembrie 2022.” se spune în decizia ICCJ, citată de Justnews.

“Anterior, Curtea Militară de Apel a hotărât, în martie anul acesta, să respingă cererea de reabilitare formulată de fiul fostului general. Acesta a depus în paralel pe motivul că i-a fost încălcat dreptul la apărare și o cerere de revizuire a procesului în care fostul general a fost găsit vinovat și condamnat printr-o sentință datată 22 mai 1945. Și această cerere a fost respinsă la fond de Curtea Militară de Apel, dar dosarul se judecă acum la Înalta Curte de Casație și Justiție, având termen pe 29 septembrie 2022.”, mai scrie site-ul citat.

În Raportul Final al Comisiei pentru Studierea Holocaustului din România, numele generalului Macici apare menționat de câteva ori.

“Iacobici (Șeful Marelui Stat Major, n.r.) l-a trimis la Odessa pe generalul Nicolae Macici, comandant al corpului 2 de armată din cadrul Armatei a 4-a. Locțiitorul generalului Tătăranu, colonelul Stănculescu, i-a trimis lui Trestioreanu Ordinul Secret nr. 302826 al lui Antonescu, cerând suprimarea celor aproximativ 18 000 evrei din ghetouri și în fiecare sector de regiment suprimarea a cel puțin 100 de evrei prin spânzurătoare în piețe în fiecare sector de regiment.(…)

La 24 octombrie 1941, generalul Macici, comandantul Corpului II Armată (Comandamentul militar român din Odessa) a primit telegrama nr. 563 din partea colonelului Davidescu, șeful Cabinetului Militar, care specifica faptul că mareșalul Antonescu a ordonat represalii suplimentare: 1) Executarea tuturor evreilor din Basarabia refugiați la Odessa; 2) Toți indivizii care intră sub prevederile ordinelor din telegrama nr. 562 din 23 octombrie 1941, care nu sunt încă executați, precum și alții ce li se pot adăuga [sic] vor fi puși într-o clădire minată anterior și care va fi detonată. Se va efectua această acțiune în ziua înhumării victimelor noastre; 3) Acest ordin va fi distrus după ce va fi citit. (…)

La 27 octombrie 1941, colonelul Davidescu întreba dacă Ordinul 563 fusese dus la îndeplinire, la care Armata a 4-a raporta, prin telegrama 3218 că, într-adevăr, ordinul a fost executat.(…)

Primul proces de la Tribunalul Poporului din București s-a încheiat la 22 mai 1945. Generalul Nicolae Macici a fost găsit vinovat de masacrele comise în Odessa ocupată și în apropiere de Dalnic la 21-22 octombrie 1941 și a fost condamnat la moarte, iar alți 28 de membri ai forțelor de ocupație românești au primit pedepse cu închisoarea, variind între închisoarea pe viață și un an în spatele gratiilor. La 1 iulie 1945, regele Mihai I a schimbat pedeapsa cu moartea primită de Macici în închisoare pe viață; acesta a murit la Aiud, în 1950.”

Potrivit Raportului Comisiei Wiesel, după război autoritățile sovietice au deshumat peste 22.000 de cadavre de evrei de la Dalnic, dar numărul victimelor evreiești ale masacrului de la Odessa este mai mare, dacă se iau în considerare evreii spânzurați și cei împușcați pe străzile orașului.

Citește articolul pe rfi.ro