Interviu. Ciprian Dascălu, economistul-șef al BCR, prognozează că în următorii trei-patru ani PIB-ul României va crește cu o medie anuală de 5%

Via: Newmoney.ro

Deficit bugetar mai mic

– Ce schimbă creșterea economică în pri­vința deficitului bugetar?

    În Statele Unite, nu doar vaccinarea merge bine, estimările de creștere vin și din acel pachet fiscal supradimensionat, cam de două ori mai mare decât deficitul de ce­re­re din economia americană. Și să nu uităm că economia americană a intrat în această criză într-o formă foarte bună, spre deosebire de Europa, care era deja într-o zo­nă neutră, sau, în țările din sud, într-o si­tuație cu deficit de cerere. Stimulul fiscal supradimensionat a alimentat pe de altă parte și unele temeri legate de inflație. Iată de ce unele mărfuri, de la petrol la alimente, au început deja să se scumpească. Or, in­flația nu face decât să erodeze câștigul și per­spectivele de bunăstare.

    – În România sunt riscuri inflaționiste, din creș­terea prețului la gaze și la curentul electric?

    – Aceștia sunt principalii factorii exogeni de creștere a prețurilor, ne-au condus și pe noi să revizuim în plus prognoza de inflație. Avem în prezent o prognoză de 4,3%, iar ris­curile sunt, în continuare, în creștere. Dacă ne uităm în schimb la inflația de bază, ce are legătură cu cererea internă, prognoza noastră este destul de aproape de punc­tul de vedere al Băncii Centrale, de 2,8%. Mai sunt și creșterile recente la prețul petrolului, care se traduc în creșterea prețu­rilor la combustibili.

    – Cursul valutar a bătut record după record în ultima perioadă. Care e prognoza actuală a BCR pentru finalul anului?

    – Nu știu dacă trebuie să ne gândim la recorduri, cursul e mult mai stabil decât ceea ce vedem în regiune. Pentru finalul anului vedem un curs de schimb de 4,98 lei pentru un euro. Presiunile sunt însă, într-adevăr, pe partea de depreciere. Dacă ne uităm la creș­terile din ultimii cinci-șapte ani cu costurile pentru forța de muncă și la faptul că nu avem cele mai competitive exporturi, pro­ba­bil că o parte din ajustarea deficitului de cont curent va trebui să vină din deprecie­rea cursului. Alte corecții implică ajustarea creșterii productivității, îmbunătățirea infrastructurii pe care statul o oferă companiilor sau chiar o creștere a nivelului calificării for­ței de muncă.

    Creșterile salariale au avansat mult mai ra­pid în ultimii ani decât nivelul de calificare al forței de muncă. Cea mai bună ajus­tare ar fi probabil din edu­cație, dar probabil pentru asta ar fi nevoie de o decadă, dacă nu de o generație.

    România a exportat în ultimii 30 de ani mai ales forță de muncă și mai ales forță de muncă puțin calificată, fie că vorbim de mi­li­oane de români plecați la muncă în afara țării, fie că vorbim de companiile de afară care au venit să angajeze aici. Și sunt industrii, de la textilă la industria de componente auto, în care actuala criză a accelerat foarte mult procesul de automatizare. Întotdeauna există un compromis între costul automa­ti­zării și costul cu forța de muncă. Dacă nu putem oferi o forță de muncă mai calificată, e destul de greu să ne gândim la un curs de schimb mai puternic.

    Prindere din urmă

    – O analiză realizată de The Economist, care privește la modelul istoric postpandemii, pariază pe un boom economic, acom­paniat însă de tulburări sociale. La ce să ne aștep­tăm?

    – Ne așteptăm, într-adevăr, la un boom economic. Prognoza noastră pe următorii trei-patru ani e de o creștere medie anuală a PIB aproape de 5%. Inclusiv banii proveniți din fondurile europene au o destinație de transformare a economiei într-o economie mai competitivă. Europa a realizat că din perspectiva transformării tehnologice a rămas destul de mult în spatele Statelor Unite sau al Chinei. Acum, depinde de fiecare țară cât de eficient va utiliza aceste fonduri și ce re­forme va pune în practică, astfel încât să aibă loc o prindere din urmă.