Ionuț Dumitru, economist-șef Raiffeisen Bank: „Nu există alternativă pentru moneda națională decât deprecierea”

Via: Newmoney.ro

Noua guvernare PNL va avea de înfruntat rapid probleme economice sub­­­stanțiale, precum majorarea pensiilor, fără a compromite prea mult ținta de de­­fi­­cit de 3% din produsul intern brut (PIB).

O „ecuație imposibilă“ fără mo­difica­­rea legii care crește pensiile cu 40%, apreciază economistul Ionuț Dumitru, profesor la Academia de Studii Economice din București și econo­mist-șef la Raiffeisen Bank.

NewMoney: Care este, în opinia dum­­nea­­­­voastră, cea mai mare problemă a eco­­­nomiei?

    Ionuț Dumitru: Bugetul este bolnavul economiei. Avem o situație bugetară foarte tensionată, cu o execuție bugetară care era de fapt previzibilă, o nereali­zare a veniturilor și o depășire sem­­­ni­fi­cativă a cheltuielilor. La începutul anului, în opinia pe care a formulat-o Con­si­liul Fiscal asupra bugetului, am atras atenția asupra acestui aspect, că veniturile sunt supraestimate, iar chel­­tu­­ie­lile sunt subestimate.

    Execuția bu­­ge­­tară a confirmat în totalitate această eva­luare pe care noi (Consiliul Fiscal era con­dus atunci de Dumitru, n.r.) am fă­cut-o. Practic, presiunea pe bu­get, anul acesta, este dublă – și pe ve­nituri, și pe cheltuieli –, iar deficitul bugetar poate de­­ra­­pa major până la finalul anului, dacă nu se iau măsuri de corecție. Iar mă­­su­­ri­­le de corecție sunt aproape imposibile, dacă ținem cont de faptul că suntem aproape la finalul anului.

    Nu știu ce s-ar mai putea salva pe final de an. Iar anul viitor devine și mai complicat, pentru că vor interveni alte măsuri care vor pune presiune su­plimentară pe cheltuielile bugetare. Mă refer în primul rând la creșterile de pensii de 40% programate pentru septembrie 2020, res­pectiv creșterile de salarii din sectorul public. Calendarul electoral nu face de­cât să complice și mai mult situația.

    NM: Pentru anul viitor pot fi luate măsuri care să echilibreze oarecum situația?

    – Trebuie luate măsuri de ajustare, pentru că, altfel, ne vor penaliza pie­­țe­­le financiare. Ne va fi foarte dificil să ne îm­prumutăm la costuri rezonabile pentru a finanța deficite care deja sunt mult mai mari decât ar trebui. Dacă anul acesta sărim de 4%, la anul este posibil, cu presiunile suplimentare, să ne ducem spre 5% din PIB. Iar în 2021, la peste 6-7% din PIB, dacă nu se iau mă­suri de corecție.

    În plus, un eventual șoc la nivelul creșterii economice (o creș­­tere economică mai mică) va amplifica derapajul bugetar. În acest context, este absolut necesar ca bugetul pe 2020 să arate un efort de ajustare, în primul rând prin măsuri care să mai tempereze din presiunile pe buget, precum o re­gân­dire a creșterii pensiilor din septembrie 2020.

    Nu va fi foarte complicat, ținând cont de creșterile de cheltuieli sociale prevă­­zute pentru anul viitor?

    – Tocmai asta este problema. După cum știm deja, există o decizie a Curții Con­sti­tuționale din 2010 care spune că, odată mărite, pensiile bazate pe contributivitate trebuie plătite, se consi­­de­­ră drepturi de proprietate. Iar efectul acestei creșteri cu 40%, la nivelul unui an întreg (2021), este uriaș.

    Nu ne pu­­tem imagina, nici măcar la nivelul unui exercițiu pe hârtie, ce am mai putea face, ce măsuri am mai putea lua pentru a compensa la buget impactul aplicării acestei legi. Deci e foarte important ca această măsură de creștere a pensiilor să fie reanalizată.

    Cinci la unu

    Discrepanțele dintre regiuni se adân­­cesc, spune guvernatorul Băncii Națio­­na­­le a României. Cât de mare e diferența între București (cu PIB cât Ber­­li­nul, po­­tri­­vit lui Mugur Isărescu) și zo­­na cu infrastructura cel mai puțin dezvol­tată, Moldova?

    – România are o problemă de con­­ver­­gență față de mediile europene în ceea ce privește produsul intern brut pe cap de locuitor. Convergența față de mediile europene se produce, dar ea tre­­buie să fie și sustenabilă. Dacă for­­țăm lucrurile, stimulând exagerat consumul, deși pe termen scurt con­­ver­­gen­­ța este ra­pidă, economia se dezechilibrează și, la un moment dat, se vor pro­duce co­recții care vor înce­­tini procesul. În cazul nostru e vorba și de probleme în in­teriorul aceleiași țări. Discrepanțele sunt foarte mari.

    Dis­­tan­­ța dintre cel mai bogat județ, București, și cel mai sărac, Vaslui, e de cinci la unu, în termeni de PIB per capita. Programele de reducere a acestor decalaje au eșuat lamentabil. Și cu fonduri europene, și finanțate prin aceste PNDL (Progra­­mele Națio­­na­­le de Dezvoltare Locală, n.r.), care sunt, după mine, eșecuri majore sau chiar au distanțat și mai mult anumite regiuni. Problema majoră este că în regiunile mai sărace investitorii nu se duc din cauza lipsei de infra­s­­truc­­tură. Infrastructura e cea ca­­re fa­­ci­­li­­tează investițiile private.

    Da­­că sta­tul nu reușește să conecteze regiu­­nile istorice între ele, mai ales pe cele să­race cu celelalte regiuni ale ță­­rii, va fi aproa­­pe imposibil să vedem aco­­lo investiții serioase. Mai ales că ele sunt și depo­pulate, emigrația a fost mai ac­cen­tuată în aceste regiuni.

    „Suntem buni la desenat hărți“

    Care ar fi valoarea investițiilor în in­frastructură necesară pentru a aduce și zona de est a României la un nivel de dez­voltare comparabil cu Bucureștiul?

    Evident că necesarul de finanțare este uriaș, așa că trebuie făcută mai întâi o listă de priorități. Avem nevoie de câ­teva proiecte mari, prioritare, care trebuie să fie duse însă și la bun sfârșit. Până acum am dovedit doar că suntem buni la desenat pe hărți și la întocmit studii de fezabilitate.

    Dar nu am făcut pa­sul mai departe, să și construim acele autostrăzi pe care le-am desenat pe hărți. Probabil că ar fi nevoie și de un acord politic larg care să stea în sp­a­­tele marilor proiecte de infra­struc­tură, astfel încât acestea să fie finanțate, indi­ferent de culoarea politică a guver­nelor și chiar de schimbările de guverne. Ar fi nevoie și de o bugetare mul­ti­anuală care să acopere mai mult de un ciclu electoral.

    „Bugetul este foarte tensionat“

    Sunt tot felul de avertismente că ar putea să apară o nouă criză. Cât de ne­pregătită ar fi România într-un astfel de scenariu? Mai rău decât în urmă cu un deceniu?

    – Dacă ne uităm la economie în ansamblu, prin prisma deficitelor pe care le avem, și în primul rând a deficitului de cont curent, situația pare mai puțin gravă ca în 2008-2009. Deficitul de cont curent este astăzi la un nivel îngrijorător, undeva la 5% din PIB, dar este mai mic decât cel pe care îl aveam în pe­­ri­­oa­­da pre-criză, când era la 12-13-14% din PIB.

    Deci, din perspectiva economiei, în ansamblu, s-ar putea spune că economia e mai puțin vulnerabilă. Pro­blema e că avem și un alt context economic acum, suntem printre pu­­ți­­nele țări din Europa care au un deficit de cont curent, iar al nostru este printre cele mai mari, dacă nu cumva chiar cel mai mare.

    Bugetul e, probabil, mai vulnerabil decât era în 2009-2010. De ce? Dacă ne uităm la salariile bugetarilor, această cheltuială a ajuns la 12% din PIB. În 2009 era de 10%. Iar veniturile la buget sunt mai mici decât erau în 2009-2010, de numai 27% din PIB. Deci, practic, bugetul este foarte tensionat, mai ales din cauza unei facturi prea mari a cheltuielilor sociale în raport cu veniturile la buget.

    În Europa, veniturile din taxe și impozite sunt în general de aproximativ 40% din PIB, iar factura de salarii pu­blice se ridică la cel mult 10% din PIB. Dacă adăugăm și factura de asistență socială, adică mai ales pensii, ecuația devine aproape imposibil de rezolvat. Pensiile sunt azi aproape 9% din PIB ca efort bugetar și sunt estimate să ajungă, prin aplicarea noii legi a pensiilor, la 14,5% din PIB în 2021-2022.

    O so­coteală simplă ne arată că, în 2022, pensiile și salariile, 14,5+12%, ar echivala cu tot ceea ce se colectează din taxe și impozite, aproape 27% din PIB. Or, bugetul trebuie să asigure și alte cheltuieli, dintre care unele, obligatorii: dobânzi la datoria publică, co­finanțări de fonduri europene, con­tri­buția la bugetul Uniunii Europene, cheltuielile de funcțio­­nare a statului, investiții.

    Deprecierea leului, fără alternativă

    Vedem record negativ după record negativ privind cursul de schimb. E asta o problemă?

    – Sunt doar evaluări inflamate de pre­­să. E drept că suntem la un maxim isto­­ric al cursului de schimb valutar, dar nu cred că asta ar trebui să ne mire, în con­­dițiile în care, de câțiva ani de zile, echi­­librele economice s-au deteriorat, de­­ficitul de cont curent a crescut, avem dezechilibre între creșterile de sa­­larii și cele de productivitate, inflația e mai mare decât în zona euro.

    Toate aces­­te argumente pledează pentru un leu mai slab. În realitate, în ultimii cinci ani, leul s-a întărit cu aproximativ 10%. Deși, nominal, cursul a fost destul de sta­­bil, în termeni reali, ajustat cu in­­fla­­ția, leul s-a întărit.

    Pentru mine, mirarea nu e de ce am ajuns la un maxim istoric, ci de ce s-a în­­tâmplat abia acum, și nu mai demult, când s-au rupt echilibrele macroecono­­mi­­ce prin aplicarea irațională a unor sti­­muli de creștere a consumului. Cum de nu a crescut cursul atunci când au fost mărite salariile și a fost redusă TVA, cererea nemaiputând fi acoperită de­­cât cu ajutorul importurilor. În acest con­­text, nu există altă alternativă pentru moneda națională decât deprecierea.

    Mai e trecerea la euro o țintă pentru România?

    – Nu există nicio alternativă la trecerea la euro. Suntem obligați ca, mai de­­vre­­me sau mai târziu, să adoptăm euro, ca țară membră a Uniunii Europene. Nu ne obligă însă nimeni să-l adoptăm la un anumit moment. Îl adoptăm atunci când suntem pregătiți. Dacă ne uităm la ce s-a întâmplat în ultimii ani, guvernul, care trebuia să avanseze pe calea con­vergenței dintre leu și euro, nu a fă­­­cut decât să acțio­­ne­­ze împotriva aces­­tui deziderat.

    Dezechilibrarea eco­­nomiei prin creșterea deficitelor bugetare nu face decât să te îndepărteze de adoptarea euro. Ca să revenim cu deficitul bu­getar acolo unde trebuie, să înde­plinim criteriile de la Maastricht, ne va lua probabil ani de zile. Obiectivul de a adopta euro în 2024 este momentan nefezabil

    Ce prevede noua lege a pensiilor

    Adoptată cu scandal de Par­­­­lament, la sfârșitul lunii iunie, legea inițiată de Ol­­­­gu­­ța Vasilescu (ca mi­­nis­­tru al muncii) prevede o creștere substanțială, în etape, a valorii punctului de pensie.