Jurnalul de sub cireș – Povestea uciderii unui autor ucrainean de cărți pentru copii

Via: rfi.ro

Pe lângă scriitor, Vakulenko era un cunoscut ca activist care participase la Euromaidan, unde fusese rănit. Din această cauză nu a putut fi înrolat în armată când Rusia a atacat, dar Vakulenko a continuat să facă voluntariat pentru soldați și să strângă bani pentru armată, pe rețelele de socializare. Acesta a fost motivul pentru care rușii l-au răpit și apoi ucis.

„Era sfârșitul lui februarie 2022. Iarna se sfârșise, dar unele dimineți erau încă înghețate. Tragedia era de mult așteptată. Autoritățile rusești nu încetaseră să amenințe. Soarele nu voia să încălzească pământul. Lalelele încolțeau timid, dar nimeni nu le acoperea de frig. După ce au început bombardamentele, nu a mai fost timp pentru flori. Tragedia se apropia. Războiul începea,” scria în jurnalul său, Volodymyr Vakulenko.

Vakulenko s-a născut pe 1 iulie 1972 și a murit cândva în primăvara anului 2022, împușcat cu un glonț în piept și unul în abdomen, de ruși. Era patriot și participase la Revoluția Demnității sau Euromaidanul din 2014 unde a fost rănit. Deși familia l-a implorat să fugă din zona Izium-Harkov, Vakulenko a rămas din cauza fiului său adolescent care are autism. De altfel, bărbatul a început să scrie cărți pentru copii când s-a născut Vitalii. În pragul războiului, scriitorul s-a gândit că fiul bolnav ar suferi mai puțin sub ocupație, trăind în casa sa, decât într-un loc străin.

„Luptele, ca o viperă furioasă, se apropiau tot mai tare de orașul nostru. Am practicat comanda la pământ cu Vitalii. Băiatul autist nu înțelegea de ce, în anumite cazuri, era în regulă să se arunce în noroi, iar în altele, nu. Oricum, Vitalii a făcut ca această experiență să fie mai puțin neplăcută. Ascunsul de bombardamente a devenit ca un joc pentru el. Pentru mine, a fost o mare ușurare, nu voiam să fie speriat.”

Când l-au luat pe Volodymyr, rușii au spus că se va întoarce acasă, că ei nu acționează ca naziștii

Neputând să lupte în armată, Volodymyr Vakulenko făcea voluntariat pentru soldații ucraineni, ducându-le mâncare și strângea bani pentru ei pe rețelele sociale. Scriitorul ținea un jurnal în care povestește viața de zi cu zi în timpul războiului, apoi sub ocupație.

După ce rușii au fost alungați din regiunea Harkov, jurnaliștii de la Suspilne Media au mers acolo să afle ce s-a întâmplat cu scriitorul. Iată un fragment dintr-o conversație cu tatăl lui Volodymyr.

„Tatăl: Ce să vă arăt? Aici este cireșul sub care și-a îngropat însemnările.

Jurnalist: Le-a scris când a început ocupația?

Tatăl: Da, după ce a început totul.

Jurnalist: Ce este îngropat acolo? O scrisoare? Un Jurnal?

Tatăl: E un pachet. L-a înfășurat în celofan, l-a legat și l-a îngropat. A spus că trebuie să îi dau oamenilor noștri când vor veni. (…) Pe calendar vedeți însemnările lui de când a început războiul. Aici e 24 martie, ziua în care l-au luat pe Volodymyr. Nu știu ce să fac acum…

Jurnalist: De câte ori au venit (rușii, n.r.)?

Tatăl: De trei ori. Prima data când au venit, m-au întrebat: cum ai putut crește un naționalist? Ce naționalist? (am întrebat eu, n.r.

Citește articolul pe rfi.ro