Mâncare de război: Cum arată comerțul cu cereale pe fondul agresiunii Rusiei în Ucraina

Via: Newmoney.ro

Speranța omenirii că nu va muri de foame la iarnă poartă numele primelor nave care au plecat pline cu cereale din porturile ucrainene în ultimele săptă­mâni. Pentru fermierii și transportatorii români, sunt totuși vești amestecate: primii pun la păstrare recolta împuținată de secetă în așteptarea unor prețuri bune, ceilalți investesc cu grija unor afa­ceri pe care mersul războiului le poate da oricând peste cap.

Mămăliguța cu brânză și smântână, comanda favorită, în vacanță, pentru familiile cu copii mici, și-ar putea dubla costul la toamnă. Iar de vină nu sunt nici brânza, nici smântâna, nici oul fiert pe care unele re­staurante îl adaugă în rețetă, ci pur și simplu prețul porumbului și războiul din Ucraina.

Prima săptămână din august a marcat deschiderea a trei porturi ucrainene la Ma­rea Neagră din care au plecat în total zece nave, încărcate cu 243.000 de tone de porumb, 11.000 de tone de boabe de soia, 6.000 de tone de ulei și 45.000 de tone de făină de floarea-soarelui. O picătură într-un ocean de nevoi, dar reluarea exporturilor directe ale Ucrainei tot a calmat bursele și a împins prețurile la nivelurile de dinaintea războiului.

    În același timp, costurile fermierilor ro­mâni au crescut, mai ales din punctul de vedere al logisticii. „Un fermier român care plătea 15 euro/tonă transport din Ialomița până în Constanța plătește acum 30 sau 32 de euro/tonă“ – sunt cifrele avansate de Ce­zar Gheorghe. În prezent, susține expertul, cerealele sunt tranzacționate la prețuri similare cu cele de dinaintea conflictului. Pe 1 august, prețul era de 350 de euro/tona de grâu în portul Constanța. Iar la bursa eu­ropeană, cotația pentru grâul livrat în septembrie era de 336 de euro/tonă.

    „Dacă anii trecuți aveam randamente de până la 6.000 de kilograme la hectar, și vorbim de culturi care erau în județele Vaslui și Bacău, în Podișul Bârladului, în anul acesta producția se încadrează pe palierul 4.000-5.000 de kilograme la hectar“, spune Ovidiu Bucătaru, chief financial officer (CFO) al grupului de firme Șerban Holding, unul dintre marile concerne agricole ale României.

    Vom ține cu toții minte 2022 pentru lipsa precipitațiilor, crede el. „Am avut puțin sub jumătate din necesarul de apă estimat pentru primele cinci luni ale anului. Culturile de primăvară au depins în întregime de irigații. Porumbul calamitat la noi e în pro­cent de peste 40%“, spune reprezentantul grupului Șerban Holding.

    Există totuși soluții și pentru această situație neașteptat de rea. „Din fericire, noi am făcut deja pasul către cultura de sorg, care din punct de vedere nutrițional e si­mi­lară cu porumbul, aduce un plus de ule­iuri, adică e superioară din punct de vedere caloric, și are o rezistență la secetă foarte, foarte bună. Asta ne ajută să dimi­nuăm riscul“, spune Ovidiu Bucătaru.

    „Simulările noastre, cu toate costurile incluse, inclusiv arendă, costuri financiare etc., ajung, la cultura de păioase, la aproxi­mativ 7.000-8.000 de lei/ha. La un randament de 4 tone/ha, suntem marginali din punctul de vedere al profitului. Costurile sunt mai mari față de anul trecut cu 57%“, explică Ovidiu Bucătaru. „Pe de altă parte, și prețul grâului era anul trecut de 900 de lei/tonă. Anul acesta sunt valori de 1.700-1.800 de lei. Ce pot să mai crească. Toată lumea mizează că va mai crește pre­țul grâu­lui. Iată de ce este atât de important să recoltăm marfa, să reușim să o de­po­zi­tăm și să o vindem ulterior“, adaugă el.

    Altele sunt problemele. „E dezastru la po­rumb. De la o prognoză de 14,5 milioane de tone, probabil vom sfârși în 7. Ne asi­gurăm consumul intern fără probleme, dar nu vom mai putea genera export. Și la floa­rea-soarelui e tragedie: prognoza e de 3,6 milioane de tone și vom genera probabil 2,2. Necesarul nostru e de 1,2 milioane de tone, deci suntem acoperiți. Diferența va merge, ca de obicei, către comunitatea eu­ro­peană. România produce de obicei o treime din necesarul de semințe de floarea-soarelui din Uniunea Europeană“, preci­zează expertul, care atrage atenția că nu sunt probleme doar la noi. „Toată Europa, din Peninsula Iberică până în Moldova, e numai piatră. Măreața Franță, care trebuia să genereze 14 milioane de tone de porumb, dacă va genera 10. La floarea-soarelui, la fel: poate-poate vom avea 10 mili­oane de tone.“

    România își menține măcar statutul de furnizor de grâu pentru Orientul Apropiat. Grâul românesc merge – e drept, în can­ti­tăți mai mici – până în Africa Centrală sau chiar în Asia de Sud-Est.

    Dacă pâinea nu va costa, în următoarele luni, mai mult decât plătim acum, între 2,6 și 3 lei pentru franzela de 300 de grame, de Crăciun vom avea sarmalele cu mămăli­guță la preț accesibil datorită unei țări afl­ate în război. În ciuda imaginilor cu câmpuri arse de rachete, Ucraina face în acest an aproximativ 25 de milioane de tone de porumb și devine rezerva pentru toată Europa. Dacă totul merge bine, mare parte din această cantitate va pleca spre restul lumii din Odessa, Cernomorsk și Pivednîi. În caz contrar, Constanța e gata să sară în ajutor.

    FOTO: Getty