Occidentalizarea Ucrainei, mare amenințare pentru Putin și sistemul său–interviu cu Jack Snyder

Via: rfi.ro

A spus Vladimir Putin în discursul de Ziua Victoriei Asupra Nazismului că decizia de a invada Ucraina a fost “inevitabilă, singura corectă” împotriva unui dușman nazificat. Aproape simultan, de cealaltă parte a baricadei, președintele Zelensky, și el solitar dar în mișcare pe o magistrala kyiveana ca un decor teatral, declara–în ziua ironiilor și analogiilor imperfecte–că “Putin repetă astăzi cumplitele crime ale regimului hitlerist”. Liderii inclestării, prizonierii unei istorii răsturnate, deturnate. Calomnii vechi pentru scopuri noi. În 1995, președintele Clinton era alături de Boris Elțîn la tribuna oficială de 9 mai; un deceniu mai târziu, un an după a doua etapă a extinderii NATO, președintele Bush Jr. era la Moscova pentru a participa la comemorare. În acest an, Putin a fost singur cu certitudinile sale triste, abandonat până și de liderii cei mai fideli ai sferei sale de influență. La Washington, președintele Biden punea industria americană de armamente pe picior de război în sprijinul Ucrainei, reactivând o lege promulgată în 1941 ca mecanism de ajutorare masivă a Marii Britanii și Uniunii Sovietice angajate pe frontul anti-hitlerist. La Kramatorsk, departe de jocurile celor mari, Nina Mihailovna depunea la Monumentul Eroilor o coroana de flori în memoria tatălui ei, mort în 1943, a ucrainienilor și rușilor căzuți, sub flamură comună, pentru eliberarea orașului de adevărații naziști. Ce a stârnit această răstălmăcire a istoriei? Ce a reînviat urgia războiului în Europa suferințelor nesfârșite? În MITURI IMPERIALE, Jack Snyder scrie despre strania “înclinație” a marilor puteri ale erei industriale, state totalitare precum Uniunea Sovietică dar și democrații precum Statele Unite și Marea Britanie, de a se “auto-mutila”, de a lua decizii auto-distructive.

Jack Snyder: Fără îndoială, invadarea Ucrainei e un act auto-distructiv din partea lui Putin. Momentul joacă uneori un rol în astfel de acte. Imboldul la acțiune poate fi senzația liderului că începe să-și piardă autoritatea, senzație care-l determină să se gândească nu la meritele deciziei de a invada, de a porni război, ci “dacă e să fie confruntare mai bine acum, când puterea-mi este intactă. S-a gândit că îmbătrânește, că sănătatea-i este șubredă. De asemenea, a văzut că Ucraina începe să progreseze, economia se ameliorează, guvernanța se aliniază treptat, ca aspirație și potențial, cu Vestul. A vrut să sugrume în fașă această evoluție, mare amenințare, în viziunea sa, pentru el personal și pentru sistemul pe care l-a creat în Rusia.

Reporter: Ucraina se îndepărta, accelerat în epoca Zelensky, de modelul economic și politic rusesc.

Jack Snyder: Da, acesta a fost punctul de maximă presiune. Nu a dictat momentul exact al agresiunii, februarie 2022, dar l-a pus pe gânduri, l-a convins că trebuie să facă totul pentru a opri avansul istoric al Ucrainei într-o direcție pentru el greșită.

Reporter: A jucat politica internă un rol în alegerea agresiunii?

Jack Snyder: S-a dezbătut mult dacă Putin este expus la amenințări interne, dacă stabilitatea regimului sau îl îngrijorează. Nu prea e întemeiată noțiunea că ar fi devenit exprem de nepopular din cauza corupției, declinului economic, perspectivelor economice întunecate ale țării sale. Norii de la orizont nu cred că impietează asupra capacității sale de a continua să guverneze printr-o combinație de represiune și patronaj.

Citește articolul pe rfi.ro