Pagina de istorie: Gheorghe Tătărescu, un liberal devenit comunist

Via: rfi.ro

Gheorghe Tătărescu era fiul unui general strălucit, Nicolae Tătărescu, care se bucura de stima Regelui Carol I. Ambii săi părinți proveneau din boierimea olteană. Gheorghe Tătărescu a studiat Dreptul și Economia Politică la Paris, unde s-a apropiat de socialiști. Și-a susținut doctoratul în 1912, cu o teză în care sistemul de vot cenzitar pe atunci în vigoare în România și pleda pentru introducerea votului universal. A activat o scurtă vreme ca avocat și publicist.

În Cel de-al Doilea Război Balcanic, în calitate de ofițer în rezervă, a luat parte la campania din Bulgaria, soldată cu alipirea Cadrilaterului. De asemenea, s-a oferit voluntar în Primul Război Mondial, însă nu a luat parte la lupte, din cauza unei probleme la inimă.

Din 1912, s-a înscris în PNL, iar în 1919 a devenit deputat de Gorj. S-a făcut remarcat prin discursurile sale clare, iar în 1922 a fost numit subsecretar de stat la Ministerul de Interne, post pe care l-a deținut până în 1928. În această calitate, a luat parte la înăbușirea insurecției bolșevice de la Tatar Bunar, din Basarabia.

În 1931, a fost ales secretar general al PNL. A devenit liderul tinerilor liberali, în contextul în care o grupare liberală, condusă de Gheorghe Brătianu, fusese exclusă din partid din cauza apropierii de Regele Carol al II-lea. Gheorghe Tătărescu, la rândul său, s-a apropiat de Rege.

După ce legionarii l-au asasinat pe prim-ministrul Ion Gheorghe Duca, Regele Carol al II-lea a dat o adevărată lovitură politică: în loc să îl nominalizeze premier pe președintele PNL, Constantin Brătianu, l-a desemnat pe secretarul general al formațiunii, Gheorghe Tătărescu. Inițial, acesta a refuzat, însă, la insistențele altor lideri liberali, a acceptat nominalizarea.

A rămas premier până în 1937, iar mandatul său a fost unul de succes, în care România și-a revenit după Marea Criză Economică din perioada 1929 – 1933. În 1937, mandatul legal al lui Gheorghe Tătărescu a expirat, iar liberalii au pierdut alegerile. Nici un partid nu a reușit să obțină majoritatea, iar acest lucru a favorizat instaurarea unui regim autoritar, condus chiar de Regele Carol al II-lea. Gheorghe Tătărescu a fost unul dintre susținătorii noului regim. A fost numit ambasador la Paris, iar după asasinarea lui Armand Călinescu, a devenit, din nou, prim-ministru, din 24 noiembrie 1939. A avut o politică externă filo-franceză și filo-engleză.

Guvernul Gheorghe Tătărescu a fost cel care a dispus retragerea armatei și a administrației românești din Basarabia. În 4 iulie 1940, și-a depus mandatul și s-a retras din viața publică.

După arestarea lui Ion Antonescu, în 1944, Gheorghe Tătărescu și-a fondat propriul său partid liberal, în fapt, un satelit al comuniștilor. În Guvernul Petru Groza, a devenit vicepremier și ministru de Externe. A fost înlăturat din Guvern în noiembrie 1947. A fost arestat de comuniști în 1950 și închis până în 1955, când a fost eliberat, pentru că a acceptat să colaboreze, din nou, cu ei. A murit în 1957.

Ascultați rubrica ”Pagina de istorie” în fiecare zi, de luni până vineri, dimineața de la 7.55 și de la 9.55 și după amiaza de la 17.20, numai la RFI România

Citește articolul pe rfi.ro