Preliminarele prezidențiale americane, un experiment eșuat–interviu cu Ray La Raja

Via: rfi.ro

Începutul primarelor prezidențiale, la 3 februarie în Iowa, n-a fost de bun augur pentru Democrați. Urmează pe 11, New Hampshire, stat la fel de ne-reprezentativ, rasial și sociologic, pentru ce este America de astăzi. E doar unul dintre defectele sistemului pe care invitatul nostru și co-semnatarul Jonathan Rauch de la Institutul de expertiză Brookings îl analizează cu mare finețe și percutantă în articolul PREA MULTĂ DEMOCRAȚIE DĂUNEAZĂ DEMOCRAȚIEI, publicat în numărul din decembrie 2019 al revistei lunare The Atlantic. Selecția candidaților e vraiște, lipsită de orice criterii, elitele ce o diriguiesc, mass-media și grupurile de interese, nu-s investite în actul de guvernare, argumentează Ray La Raja. Rezultatul se vede și în 2020, cu novici într-ale politicii precum Tom Steyer sau Andrew Yang, s-a văzut încă mai dramatic în 2016 cu Bernie Sanders și Donald Trump.

Ray La Raja: Un Bernie Sanders, care nici nu se declara Democrat, intră în preliminare și aduce daune electorale serioase doamnei Clinton. La Republicani, și mai rău: un străin de partid care n-a exercitat în viață lui o funcție publică–funcție pentru care este clar inapt– intră neinvitat în joc și-și folosește talentul demagogic pentru a câștiga nominalizarea.

Rep.: Când a apărut, care este istoricul primarelor, acest “experiment radical de democrație directă” cum îl numiți în articolul din The Atlantic?

Ray La Raja: La nivel parlamentar federal, preliminarele au intrat în uz la începutul secolului trecut. A fost rezultatul eforturilor Progresistilor, un grup de reformatori care și-a propus să reducă rolul conducerilor de partid, care pînă atunci nominalizau candidații. La prezidențiale, au început să fie folosite abia în anii 1970. Angajamentul politic crescînd la baza sistemului și mișcarea pentru egalitate au determinat schimbarea regulilor. Primarele n-au fost neapărat opțiunea din start, dar așa au evoluat lucrurile grație unor decizii procedurale la nivel statal. Avem acum, urmare acestor decizii, un sistem popular de selecție a candidaților partidelor majore. Autoritatea a fost transferată de la un set de elite la altul, de la capii de partide către elite care, în opinia mea, sunt mai puțin investite în actul de guvernare. E vorba de mass-media și de grupuri de interese. Rezultatul este decuplarea de necesitatea găsirii unor candidați care știu să guverneze.

Rep.: Vorbeați de nivelul statal, nivel la care preliminarele se practicau, cu patru excepții, încă din 1917.

Ray La Raja: Da. Unul dintre marile merite ale federalismului este că poți nominaliza, și dacă-s probleme ele sunt limitate la un singur stat. Cînd vorbim de Washington însă, de guvernul național, riscul e mare cînd consimți să pui într-o demnitate înalta o persoană total lipsită de experiență guvernamentală. Toți președinții pînă la Donald Trump au avut acest tip de experiență–mai multă sau mai puțină.

Rep.: “Experimentul radical” al primarelor “eșuează”, scrieți, pentru că se bazează pe două premize false, “fundamentalism democratic” și “consumerism politic”. Cum definiți aceste două concepte?

Ray La Raja: Prin fundamentalism democratic înțeleg confuzia între aparență și realitate, aparență fiind că VOTANȚII participă la nominalizare. Nu votanții participă, ci un grup distinct, mult mai în vîrstă, mai educat, mai alb decît restul Americii.

Citește articolul pe rfi.ro