Prima femeie-președinte și alte motive pentru a respecta poporul grec

Via: rfi.ro

Ekaterini Sakellaropoulou este o specialistă în drept al mediului și fostă președintă a Consiliului de Stat al Greciei, fiind aleasă în primul tur de scrutin cu o largă majoritate: 261 dintre cei 300 de deputaţi.

În Grecia, funcția prezidențială are mai mult un caracter ceremonial, dar cu toate acestea, evenimentul ar trebui să ne dea de gândit și să ne îndemne să privim un pic spre trecutul recent al acestei țări.

Știm că în urmă cu ceva timp, grecii n-au fost tocmai ușă de biserică în ce privește finanțele publice. Mulți ani, guvernele de la Atena au reușit să fenteze criteriile de la Maastricht, beneficiind, ce-i drept și de consultanța unor mari bănci internaționale. Totul însă, până la izbucnirea crizei din 2008, când țara a ajuns în pragul falimentului.

Grecia a devenit atunci bolnavul zonei euro și al Uniunii Europene. Și mulți au prezis fie un Grexit, fie prăbușirea întregului eșafodaj al monedei unice, din cauza buturugii mici numită Grecia.

Începând din 2010, Grecia a beneficiat de împrumuturi internaţionale în valoare totală de peste 300 de miliarde de euro, iar datoriile ei au fost tăiate în două rânduri. Toate, însoțite de o austeritate draconică, recesiune gravă şi o explozie a şomajului.

Mulți i-au privit atunci chiorâș pe greci. Erau zugrăviți ca leneșii Europei, care stau cu burta la soare în timp ce națiunile nordice, harnice și chivernisite, se vedeau nevoite să plătească pentru menținerea stabilității în Uniunea Europeană. Deveniseră calul de bătaie al presei europene și nu numai.

Grecii și-au asumat situația și au străbătut deșertul timp de un deceniu, așa cum poate puține națiuni ar fi reușit. S-au mulțumit cu puțin și adeseori, solidaritatea a jucat un rol crucial – familiile s-au strâns adesea în jurul singurului membru care avea un venit. Și nu de puține ori era vorba de pensia bunicului.

Bineînțeles că în toți acești ani, au fost proteste, au fost nemulțumiri. Binecunoscutul spirit contestatar al grecilor nu s-a dezmințit. Și totuși, cu toate greutățile prin care au trecut, cu toată austeritatea impusă de la Bruxelles sau de la Berlin, cu toate ocările sau ironiile pe care au fost nevoiți să le suporte, grecii nu au căzut pradă populismului.

Există și în Grecia formațiuni de extremă stânga sau dreapta, foarte gălăgioase de altfel, dar cu toate greutățile prin care a trecut, electoratul le-a ținut mereu în zona marginală a politicii.

E adevărat, Syriza o formațiune pronunțat de stânga, a fost la putere. Dar liderul ei, Alexis Tsipras, a înțeles în cele din urmă să urmeze programul de reforme cerut de finanțatori. Iar când partidul său a fost sancționat, la alegerile europene din mai anul trecut, a înțeles mesajul, s-a dat la o parte și a permis alegerile anticipate, care au readus la putere formațiunea de centru-dreapta.

În tot acest timp, guvernul de la Atena a găsit compromisul cu Skopje pentru a deschide republicii ex-iugoslave drumul spre NATO și Uniunea Europeană. Iar grecii de rând s-au mobilizat pentru a-i ajuta din puținul lor pe cei înghesuiți în taberele de refugiați.

Citește articolul pe rfi.ro