Profesorul de economie mondială Christian Năsulea: „Foarte multe dintre cheltuielile pe care Guvernul insistă să le facă nu sunt cheltuieli...

Via: Newmoney.ro

România poate ajunge la prosperitatea statelor din Occident doar pe măsură ce va renunța la cheltuieli publice motivate electoral, consideră Christian Năsulea (38 de ani), profesor de economie mondială la Academia de Studii Economice (ASE) din București.

El atrage atenția că statul român cheltuie mult mai mult decât încasează, de prea mulți ani, iar asta afectează șansele de dezvoltare economică.

NewMoney: România s-a ancorat de câteva luni la un nivel inconfortabil al datoriei publice, în jurul a 600 de miliarde de lei, adică 50% din produsul intern brut (PIB). E vreo șansă să mai coboare de acolo în viitorul previzibil?

Christian Năsulea: În condițiile unui deficit bugetar foarte ridicat, foarte puțin probabil să revenim la o datorie publică mai mică. O mare parte din datoria publică se explică prin costuri interne, avem un dezechilibru mare între cheltuielile publice și veniturile limitate ale statului, mici și greu de crescut.

    Și politicienii noștri folosesc deseori aceste exemple drept argumente pentru faptul că nu e o problemă că avem o datorie publică atât de ridicată. Unii dintre ei spun că ar trebui să mergem și mai departe, să ne îndatorăm și mai mult, pentru că, uite, țările dezvoltate se descurcă și cu o datorie publică extrem de ridicată, precum Belgia și Franța.

    Cred că nu ar trebui să ne uităm în jur să vedem ce greșeli fac alții, ca să facem și noi aceleași greșeli, ci să ne gândim ce anume poate ajuta economia românească să crească rapid, să ne putem dezvolta, să ajungem în 10-20 de ani pe primele locuri în topul economiilor europene, nu să rămânem confortabil pe penultimul loc din Uniunea Europeană.

    – Se împrumută România prea scump?

    – Dobânzile, de fapt, abia au început să crească. Nu putem să dăm vina pe ele pentru ce se întâmplă cu datoria publică. Cât despre creșterea dobânzilor, în general, ele reprezintă de fapt nota de plată pentru măsurile economice luate în timpul pandemiei. Au fost numeroase pachete de ajutor acordate de Comisia Europeană, de guvernele naționale, care au pus în circulație foarte mulți bani ce nu aveau acoperire în productivitate, în perioada respectivă.

    În acest moment, toate băncile centrale, fie că vorbim de cea care coordonează euro, leul, dolarul american sau orice altă monedă, încearcă să găsească o dobândă corectă de politică monetară astfel încât să reechilibreze balanța dintre productivitate și masa monetară existentă pe piață. Creșterea dobânzilor presupune ca efect o retragere parțială a banilor de pe piață, prin economisire. Încă din momentul în care au apărut acele pachete de ajutor, în timpul pandemiei, era clar că mai devreme sau mai târziu va apărea și nota de plată pentru aceste măsuri de asistență pentru diverse industrii și diverse categorii sociale. Sigur că acele măsuri erau necesare, pentru că nu cetățenii și nu firmele au decis să se oprească toată activitatea economică. Numai că așa a pornit acest lanț al slăbiciunilor, care ne-a adus în situația de azi, cu o creștere foarte accentuată a dobânzilor.

    – Prea mulți bani pe piață au alimentat inflația…

    – Anterior, dobânzile foarte scăzute, uneori chiar negative, pe care le-au practicat Banca Centrală Europeană, Banca Națională a României, Federal Reserve (banca centrală a Statelor Unite ale Americii, n.r.) au ridicat o altă problemă, de ordin practic și moral.

    Dobânzile mici ajută economia să crească susținut, productivitatea firmelor și a cetățenilor era în creștere, așa că ar fi trebuit să avem, de fapt, deflație. Pentru că doctrina băncilor centrale este în prezent a stabilității monetare, așa cum e declarată în obiectivele Fondului Monetar Internațional, organizație care dă tonul pe zona asta, băncile centrale au înțeles că trebuie să practice niște dobânzi de referință foarte mici, astfel încât masa monetară să se extindă în ritmul în care se extindea productivitatea economică.

    Oamenii au fost în general de acord, au preferat să știe că o pâine costă un leu azi, tot un leu mâine și așa mai departe. Ar fi fost un factor destabilizator dacă pâinea ar fi costat un leu azi, 80 de bani mâine, 50 de bani peste două zile și tot așa. Acum, expansiunea productivității economice a rămas în urmă, masa monetară s-a extins prea mult, tocmai din cauza măsurilor de care vorbeam. Productivitatea economică nu a putut ține pasul tocmai fiindcă oamenii au rămas închiși în casă și nu s-au putut produce lucruri. În numele aceleiași stabilități economice, a venit momentul ca băncile centrale să ridice dobânzile astfel încât pâinea să rămână la același preț și azi, și peste o lună. Băncile centrale fac probabil aceste ajustări mult mai lent decât ar fi trebuit.

    DEFICITUL BUGETAR, ȚINTĂ URIAȘĂ

    – Care este impactul creșterii datoriei publice pentru rezervele Băncii Naționale a României? Și cum evaluați răspunsul BNR la situația în care ne aflăm?

    – Banca Națională a României reacționează corect, poate un pic mai lent decât mă așteptam, credeam că va crește dobânda-cheie mai rapid. Dar probabil că ritmul a fost bun, pentru că nu s-au speriat investitorii. BNR a imprimat un ritm predictibil schimbărilor pe care le operează, iar oamenii știu acum la ce să se aștepte, își pot face niște planuri. Rezervele nu sunt cel mai important criteriu, alte mecanisme sunt mai importante privind reglarea ritmului de generare a masei monetare.

    – O prognoză a Comisiei Europene arată că datoria publică a României ar putea ajunge în 10 ani la 73% din PIB. Ce ar trebui să facem să nu ajungem acolo?

    – 73% reprezintă datoria Croației din acest moment. Iar Croația este un exemplu pentru multă lume, a aderat la UE mai târziu, dar e deja membră a Zonei Euro. Ca să evităm să ajungem la un nivel de îndatorare atât de ridicat, ar trebui ca Guvernul României să-și propună un deficit bugetar mai mic decât cele impuse de Comisia Europeană. Deci o situație cu totul diferită față de cea din prezent, în care avem o țintă de deficit bugetar uriașă, de 6% din PIB. Normal că vom ajunge foarte repede de la 50 la 73%, nici măcar nu mai e mare distanță până acolo!

    Guvernul ar trebui să își asume cu responsabilitate ținte de deficit bugetar precum cele din Marea Britanie. E drept că nici Marea Britanie nu reușește să-și atingă țintele întotdeauna, că una e să-ți propui 0,2% și alta este să-ți propui 3%. Ar fi extrem de avantajos pentru dezvoltarea economiei pe termen lung să avem o lege prin care bugetul statului să trebuiască să fie închis pe zero în fiecare an. Dacă avem bani, facem cheltuieli, dacă nu avem bani, nu facem cheltuieli.