Radu Hanga, președintele BVB, crede că o eventuală recesiune ar avea un rol terapeutic pentru multiplele crize pe care le...

Via: Newmoney.ro

­­­ț

Toate aceste întrebări, precum și altele, legate de mersul economiei în general, își gă­sesc un răspuns în interviul extins pe care Radu Hanga (50 de ani), președintele bursei, l-a acordat revistei NewMoney la sfârșitul lunii iulie.

    – Cum caracterizați investitorul în acțiuni versus cel în obli­gațiuni?

    – Investitorul în obligațiuni se uită la obligațiuni ca la o alternativă la depozitul bancar, cauți o variantă – într-un context în care dobânzile sunt scăzute – care e mai sigură și îți generează un randament mai bun decât cel al unui depozit bancar. Nu te uiți la evaluare și nu îți faci marcare la piață ca să vezi cum a evoluat prețul obligațiunii. Ai cumpărat pentru a ră­mâne până la maturitate. În zona de acțiuni, e o altă poveste. Vorbim despre un investitor mai dina­mic, care vrea să aibă expunere către companie și își asumă volatilitatea pe care poate să o aducă piața. Pe termen lung însă, expunerea pe acțiuni generează randamente superioare celor oferite de dobânzile bancare.

    (Numărul de investitori de pe piața locală a crescut cu 30%, până la 117.000, în al doilea trimestru al anului, potrivit unei raportări a Fondului de Compensare a Investitorilor. Creșterea spectaculoasă poate fi pusă însă și pe seama emisiunilor de titluri de stat cu randamente atractive – instrumente percepute ca lipsite de risc, n.r.)

    – Credeți că problemele cu obligațiunile Vivre au avut un efect asupra pieței?

    – Aici n-aș discuta neapărat de Vivre. Aș face un pas în spate și aș discuta într-un context mai larg. Ar tre­bui să discutăm mai deschis despre riscul asociat investițiilor – trebuie să acceptăm că acesta face parte din regula jocului. Vorbind strict despre obli­gațiuni, când te uiți că dobânda la depozitul bancar este de 1-2% (cum era acum șase luni) și emisiunile de obligațiuni se făceau la dobânzi de 7-8 procente, te aștepți ca undeva să fie un cost.

    (În luna mai, odată cu publicarea rezultatelor financiare ale retailerului online de mobilă Vivre Deco, a izbucnit cel mai mare scandal legat de un emitent de obligațiuni pe bursa românească. Compania a anunțat o pierdere enormă – de circa 17 milioane de euro – reprezentând cam o treime din cifra de afa­ceri. Asta, în condițiile în care Monica Cadogan, unul dintre fondatori, părăsise fulgerător funcția de chief executive officer în august 2021, n.r.)

    Faptul că dobânda pe care o încasezi este mai mare decât dobânda la un depozit – percepută ca risk free – te aștepți să fie un risc. Dacă prima de risc – calculată ca diferența dintre randamentul obliga­țiunii și dobânda la depozit – e de 6%, te poți aștepta ca pe termen lung una din 20 de emisiuni de obli­ga­țiuni să aibă niște probleme. Și atunci când investim în companii știm că afacerile prezintă și riscuri – și nu e vorba doar despre România, și nu e vorba despre fraudă. Orice companie are o viață – se dez­voltă, ajunge la maturitate și uneori intră în declin. Am văzut exemplul Nokia – s-a schimbat tehnologia în partea de telefonie, iar compania nu a reușit să se adapteze la noile tendințe.

    – Care este ponderea investitorilor străini în piața locală?

    – După aprecierea noastră, investitorii străini gene­rează cam jumătate din volumele zilnice de tranzac­țio­nare. În general, vorbim despre investitori institu­ționali. Persoanele fizice străine pot investi indirect, prin fondurile de investiții. De aceea, pentru noi, local, e importantă industria de asset management. Dacă un investitor vrea să investească 500 sau 1.000 de lei pe lună, are varianta să deschidă un cont la un broker și să investească singur sau să inves­tească într-un fond care cumpără acțiuni de pe bursă. Toate băncile mari au fonduri care investesc la bursă.

    – Ca o întrebare personală, de unde ați învățat despre piața de capital?

    – Mi-am început cariera în zona de brokeraj în 1998. După aceea m-am mutat la Banca Transilvania și m-am ocupat de partea de investiții. În 2005 am construit cu o echipă de colegi ceea ce se cheamă acum BT Asset Management. Viața mea s-a derulat în zona investițiilor.

    – Era multă emoție în viața de broker, așa cum vedem în filme?

    – (Râde). Sigur că da. E prin faptul că te uiți la niște ac­tive a căror valoare fluctuează. Tensiunea e și mai mare când apar tranzacțiile în marjă, când lucrezi nu doar cu banii tăi, ci și cu bani împrumutați. Pe de altă parte, e o zonă foarte frumoasă pentru că te în­vață să înțelegi economia. Ca un mic disclaimer, eu sunt inginer de profesie. Cred că dacă ai trecut prin­tr-o școală tehnică înțelegi și mai bine ceea ce se în­tâmplă într-o companie. Până la urmă, într-o companie, nu e doar despre cifre, despre cont de profit și pierdere, despre bilanț sau cashflow. Companiile, de regulă, construiesc ceva, produc un bun, un serviciu. Și înțelegerea tehnologiei din spate te poate ajuta.

    Noi, cei de la bursă, încercăm ca informațiile despre companii să fie cât mai accesibile. Atunci când investești într-o companie e bine să ai o idee despre ce face. E foarte simplu atunci când investești local – nu e despre ce citești în ziare. Petrom, Purcari, BRD Société Générale sunt companii pe care le vezi. Dacă nu investești local, ești dependent de informațiile pe care le pri­mești în format scris, prelucrat. Am încercat și noi să facem mai accesibilă informația (și pentru străini, n.r.).

    Dincolo de ceea ce vezi pe stradă ca investitor, e important să știi câte ceva despre companie. Anali­zele le fac brokerii, noi finanțăm genul acesta de analize ca să promovăm, să diseminăm informația în piață prin BVB Research Hub.

    BVB, momente-cheie

    Istoria Bursei de Valori București (BVB) e strâns întrepătrunsă cu evenimentele so­ciale și politice din ultimii 140 de ani.

      Ilustrație: Vali Ivan