”Războiul” gazoductelor din Africa de Vest

Via: rfi.ro

„Este vorba despre rivalitatea dintre Algeria și Maroc… este vorba de investiții majore care implică toată Africa de Vest și știm că, pentru problema din Sahara, este ceva esențial să ai sprijinul unei țări din Africa de Vest”, spune Benjamin Augé cercetător la Ifri, Institutul Francez de Relații Internaționale, care urmărește proiectul algerian, numit NIGAL, încă din 2009, iar din 2016 proiectul marocan, numit NMGP.

Primul proiect implică traversarea Saharei pe o lungime de 4.000 de kilometri, al doilea urmează coastele Africii de Vest pe o lungime de 5.600 de kilometri.

„Avem două proiecte concurente, pe alocuri chiar contradictorii. Deoarece proiectul propus de Nigeria și Maroc este un proiect plurilateral, acesta cuprinde cele cincisprezece țări ale Comunității Economice a Statelor Vest Africane (ECOWAS), plus Mauritania și Maroc. Pe de altă parte, avem un proiect aproape bilateral, propus de Algeria Nigeriei și care ar trece prin Niger”, explică Jamal Machrouh, cercetător principal la Policy Center for a New South, un laborator de idei cu sediul la Rabat. .

Marocanii au avansat cu proiectul lor în această toamnă prin înmulțirea numărului de semnături și memorandumuri. În contextul crizei internaționale a gazelor și al războiului din Ucraina, aceștia au un argument în plus pentru europeni, destinatarii finali ai gazului nigerian.

„Cred că pentru Europa este important să nu-și pună toate ouăle într-un singur coș. Dacă aruncăm o privire, în prezent, Europa importă 12% (din gaz, n. red.) din Algeria, iar procentul este în creștere. Nu cred că este o idee bună din punct de vedere politic din partea europenilor să adauge mai mult gaz de la ECOWAS, pentru că asta ar face din Algeria un furnizor major”, spune Jamal Mashrouh.

Dar războiul de influență și rivalitățile regionale ar putea alimenta doar niște… iluzii. Potrivit lui Benjamin Augé, aceste proiecte de gazoducte s-ar putea să nu vadă niciodată lumina zilei: „Proiectele sunt extrem de puțin probabile din motive de securitate în regiunea producătoare din Deltei Nigerului, care cunosc o instabilitate politică majoră încă de la jumătatea anilor 1990. Iar din momentul în care resursa este greu de garantat, proiectele sunt puțin probabile.”

Un alt factor de luat în considerare, potrivit lui Benjamin Augé, este opinia publică nigeriană, care s-ar opune vânzării gazului în străinătate, în condițiile în care țara nu are energie electrică.

Traducere de Eremia Iulia Maria, după articolul publicat de rfi.fr

Citește articolul pe rfi.ro