Republica Moldova, apoi Georgia, acum Ucraina: Cum a construit Rusia „capete de pod în spațiul post-sovietic” (analiză France 24)

Via: rfi.ro

După luni întregi în care a negat planurile de invadare a Ucrainei, președintele Vladimir Putin a trimis trupe de „menținere a păcii” în teritoriile separatiste ale țării, Donețk și Lugansk, recunoscând cele două entități estice – pe care rebelii susținuți de Rusia le-au capturat și ocupat în 2014 – ca republici independente ale Kievului.

În ciuda specificului crizei ucrainene, analiștii au observat repede că mișcarea lui Putin s-a încadrat într-un tipar recent al operațiunilor militare rusești, menite să-și supună vecinii și să le distrugă aspirațiile occidentale – în acest proces, oprind expansiunea NATO către est.

Kremlinul folosește de mult timp așa-numitele „conflicte înghețate” pentru a-și extinde sfera de influență dincolo de granițele rusești. În ultimele trei decenii, a susținut un regim pro-rus din Transnistria, regiunea separatistă a Republicii Moldova. În 2008, a lansat o invazie convențională a Georgiei, în sprijinul guvernelor separatiste din Osetia de Sud și Abhazia, două provincii unde trăiesc mulți vorbitori de limba rusă. Șase ani mai târziu, Rusia a anexat Crimeea de la Ucraina și a început să sprijine o revoltă a separatiștilor pro-ruși din Donbas.

Pozițiile trupelor ruse.
Sursa imaginii:
France 24

În fiecare caz, temerile legate de îndepărtarea de sfera de influență a Rusiei au grăbit acțiunile Moscovei, în timp ce prezența populațiilor etnice ruse a oferit Kremlinului un motiv să intervină ca apărător. Aceeași logică a stat și la baza unui discurs incoerent al lui Putin, în care a susținut, fără dovezi, că cetățenii vorbitori de limba rusă din Ucraina sunt supuși unui „genocid”.

Strategia lui Putin

Mișcările sfidătoare ale lui Putin vin după luni de tensiuni puternice în timpul cărora președintele rus a mobilizat o armată extraordinară de-a lungul granițelor Ucrainei, punând o lume întreagă pe gânduri. În cele din urmă, e posibil ca mișcarea sa să fi fost determinată de o alta, o paralelă stranie cu conflictul georgian – acesta fiind neprevăzut.

În 2008, războiul Rusiei cu Georgia a izbucnit la sfârșitul Jocurilor Olimpice de vară de la Beijing, spre supărarea oficialilor chinezi. Pentru a evita să supere China încă o dată, Putin a așteptat de această dată până la ceremonia de închidere a Jocurilor de Iarnă, organizată tot la Beijing, pentru a pătrunde din nou în Ucraina.

Mișcarea lui Putin a fost un déjà vu straniu pentru georgienii care încă resimt înfrângerea dură a țării cauzată de Rusia. A fost o mică surpriză pentru profesorul Emil Avdaliani din cadrul Universității Europene din Tbilisi și a grupului de experți georgian, Geocase.

„În Georgia, mulți dintre noi se așteptau la recunoașterea celor două entități separatiste ale Donbasului. A fost evident în ultimul an și ceva”, a declarat Avdaliani pentru France 24. „Moscova a sporit finanțarea entităților, oferind pașapoarte rusești și sporind pe ascuns prezența militară. Decizia lui Putin este o concluzie logică a procesului”.

Mișcările Rusiei au urmat „o strategie stabilită”, a adăugat Avdaliani, „creând sau susținând mișcări separatiste pentru a împiedica un vecin să se îndrepte spre instituțiile occidentale”.

Apărarea „vecinătății apropiate” a Rusiei

Cu marile lor minorități etnice aflate peste granițe înainte și în timpul perioadei sovietice, țările din vestul Rusiei au oferit spațiul necesar pentru izbucnirea și intensificarea conflictelor.

Citește articolul pe rfi.ro