Retrospectiva anului 2019 în SUA

Via: rfi.ro

Anul a început sub semnul unei majore schimbări parlamentare: Democrații, răsturnând dramatic raportul de forțe, au preluat, începând cu 3 ianuarie, controlul Camerei Reprezentanților, 233 la 197, plus un independent aliniat cu ei. Senatul rămânea în mâinile Republicanilor 53 – 45, cu doi independenți afiliați Democraților. Această realitate a celei de-a 116- a Legislaturi a influențat evoluțiile politice ale anului.

“Ne putem înțelege fără mari probleme. Avem multe cu care suntem de acord, noi cu ei, ei cu noi. Aș vrea să văd armonie, unitate. Așa-i bine. Sau, ei ne scrutează pe noi, noi pe ei, și tot așa. Probabil că, politic, ar fi bine pentru mine, chiar foarte bine, pentru că la jocul asta-s mai bun decât ei. Sau, putem coopera. Și una și alta simultan nu se poate. Unii spun că se poate. Nu, nu se poate. Se înțelege că dacă ei fac una, noi n-o facem pe cealaltă”, i-a întîmpinat pe egalii din Legislativ, cu o amenințare învelită în catifea retorică, ocupantul Casei Albe, al cărui mandat era permanent înnegurat de scandal și investigații pe multiple fronturi.

Cea mai amenințătoare era cea a Procurorului Independent Robert Mueller, anchetă care înainta spre deznodămînt, cu implacabil pas de melc, din mai 2017. Raportul era așteptat să limpezească și să vindece, dar când a fost făcut public, la 18 aprilie, cu greutatea a 448 de pagini, în două volume, n-a limpezit nimic. Dimpotrivă, a aruncat America politică și mai adânc în abisul confuziei și diviziunii, refuzând să tranșeze cele două chestiuni principale la care se aștepta răspuns: dacă a existat complicitate, coordonare între campania Trump și Rusia în influențarea și fraudarea scrutinului prezidențial din 2016, și dacă sunt probe suficiente pentru a-l învinui pe președinte de obstrucționarea justiției.

Vidul decizional al raportului Mueller a fost ocupat repede, în stilu-i caracteristic, de liderul lumii libere, care s-a lansat într-un blitz al redutelor fanatizate, cerând, în miting după miting, anchetarea și pedepsirea aspră a anchetatorilor.

“Oameni au fost grav vătămați de această escrocherie și, încă mai serios, țara a fost vătămată. Cei care au făcut-o sunt bolnavi și trebuie trași la răspundere, pentru că nu-s decât minciuni, și ei știu că-s minciuni”. Obedientul său ministru al Justiției, William Barr, numit în februarie, s-a executat fără crâcnire, cum a făcut-o în repetate rânduri de-a lungul anului, ordonând, imediat o anchetă pe front larg asupra originilor investigației contrainformative privind imixtiunea rusească din 2016, anchetă condusă de un procuror numit de el, în caz că analiza ministerială internă în curs din ianuarie 2017 și încredințată Inspectorului General Michael Horowitz apare, cum s-a întâmplat de altfel pe 9 decembrie, cu concluzii generale exculpatoare.

Robert Mueller își prezenta concluziile în mărturie parlamentară pe 24 iulie. O zi mai târziu – cum avea să se afle în septembrie dintr-o plângere a unui avertizor de integritate dinlăuntrul serviciilor secrete – președintele Trump, cu simțul impunității fortificat, se angaja într-o nouă tentativă de invitare a imixtiunii străine în alegeri, de astă dată cu Ucraina și în dauna principalului său rival Democrat din 2020, fostul vice-președinte Joe Biden.

Citește articolul pe rfi.ro