Riscul stagflației este menționat în tot mai multe rapoarte de analiză. De ce apare acest fenomen atât de periculos

Via: Newmoney.ro

­

Stagflația a fost considerată multă vreme un fenomen imposibil. Teoriile econo­mice dominante în cercurile academice și politice din trecut spuneau că o peri­oadă caracterizată de creștere a inflației nu se poate produce când economia suferă și oamenii rămân fără locuri de muncă. În urma Marii Depresiuni, econo­miștii au de­venit preocupați de pericolul deflației, argumentând că majoritatea politicilor menite să reducă inflația tind să inhibe piața forței de muncă, în vreme ce măsu­rile menite să sprijine angajările cresc in­flația. Apariția stagflației în lumea dezvol­tată la mijlocul secolului XX a arătat că se înșelaseră.

Din acel moment, apariția inflației în perioadele de creștere economică lentă sau negativă a devenit un lucru obișnuit. În ultimii 50 de ani, fiecare recesiune din SUA a înregistrat o creștere continuă, de la an la an, a nivelului prețurilor de consum. Singura excepție a fost punctul cel mai scăzut al crizei financiare din 2008 – și chiar și atunci scăderea prețurilor a fost limitată la tarifele la energie (imobi­liarele nu intră în calculul indicelui pre­țu­rilor de consum), în vreme ce pre­țurile la alte produse au continuat să crească.

Debutul istoric al stagflației a creat nevoia de ajustare a teoriilor economice, așa încât acestea să explice de ce apare acest fenomen atât de periculos, deoarece este foarte dificil de combătut. Măsurile de temperare a inflației presupun „lovirea economiei“ prin scumpirea banilor, iar asta duce la încetinirea activității și la creșterea șo­majului.

    În plus, argumentează el, fenomenul de îmbătrânire a populației va pune presiune pe forța de muncă în multe state, inclusiv în cele emergente, ceea ce ar putea duce la creșterea salariilor. Totodată, pentru că persoanele în vârstă au tendința de a nu-și chel­tui economiile, creșterea acestei cohorte va reduce potențialul de majorare economică.

    Relația SUA-China este la rândul său de natură să genereze presiuni stagflaționiste, deoarece poate genera o fragmentare a economiei din rațiuni politice. Schimbările climatice sunt și ele un factor agravant, deo­arece seceta și alte probleme de mediu pot afecta productivitatea și implicit prețu­rile produselor agricole și ale alimentelor.

    Sănătatea publică va reprezenta o altă pre­ocupare de natură să genereze stag­flație, pe măsură ce statele se vor întrece să-și asigure proviziile critice. Provocările de securitate cibernetică riscă, de asemenea, să provoace întreruperi ale proceselor de producție, cu efect asupra prețurilor. Acești factori vor adăuga „combustibil“ reacției politice împotriva inegalităților mari de venituri, ceea ce va duce la mai multe cheltuieli fiscale pentru sprijinirea lucrătorilor, a șomerilor și a minorităților vulnerabile, crede economistul. Aceste mă­suri se vor traduce prin majorarea salariilor și creșterea riscului apariției unei spirale salarii-prețuri.

    Efectele războiului (inclusiv sancțiunile) și, în cele din urmă, folosirea dolarului ca pe o armă sunt, la rândul lor, factori ce pot alimenta fenomenul stagflaționist. Nu doar că generează fricțiuni severe în comerțul internațional cu bunuri, servicii, mărfuri și capital, dar încurajează rivalii Americii să-și diversifice rezervele valutare către alte monede, punctează economistul. Iar această slăbire a dolarului va duce la scumpirea co­mer­țului internațional. „Optimiștii ar putea argumenta că încă ne putem baza pe ino­vația în tehnologie, care exercită presiuni dezinflaționiste pe termen lung. Acest lucru poate fi adevărat, dar factorul tehnologic este cu mult depășit numeric de cei 11 factori enumerați mai sus“, conchide Roubini.

    Inflația crește, iar activitatea economică pare să încetinească. Un factor esențial stag­flației nu există încă – șomajul. Economiile nu pierd locuri de muncă. Din contră, piața este extrem de tensionată, iar penuria de angajați – ridicată. Rata scăzută a șomajului rămâne ultima linie de apărare și motivul care îi determină pe mulți să excludă riscul materializării unei perioade stagflaționiste. Asta și faptul că încă avem dificultăți în a explica de ce și cum exact apare aceasta.

    Studiu de caz: România

    România și statele din regiune sunt mai expuse fenomenului de creștere a prețurilor, având economii mai puțin solide decât statele din Occident.

      FOTO: Getty