România, ca și celelalte țări europene, trebuie să facă trecerea spre energie verde. Suntem pregătiți?

Via: Newmoney.ro

România, ca și celelalte țări europene, trebuie să facă tranziția spre energie verde. Însă Bucureștiul vrea să meargă pe un drum care nu prea mai place Bruxe­lles-ului.

Comisia Europeană a mai fă­cut un pas pe drumul spre atingerea neu­tralității climatice până în anul 2050, con­s­fințit deja prin celebrul Pact Verde („Green Deal“): a stabilit un prag de 55% al reducerii gazelor cu emisii de seră, la care să ajungă în 2030, comparativ cu nivelul din 1990. Pragul vechi era de 40%, deci se pun noi presiuni pe statele membre pentru a-și „înverzi“ economiile și, mai ales, sistemele energetice, care sunt printre cei mai mari generatori de emisii.

Așadar, fiecare țară, inclusiv România, trebuie să facă tranziția de la producerea de energie electrică din arderea surselor fosile la surse de energie verzi, care să nu implice sau să implice cât mai puține emisii în atmosferă.

România vrea să facă această tranziție mai ales prin utilizarea gazelor naturale, resursă de care mai dispune (momentan, este al doilea producător din UE) și de care, în teorie, va dispune și mai mult, odată ce rezervele din Marea Neagră vor fi puse pe piață. Sunt în diverse faze ale discuției pro­iecte de cel puțin 5.000 de megawați instalați în centrale electrice noi pe gaze, dintre care unele în cogenerare (producție si­mul­tană de energie electrică și termică) care să scoată treptat din piață ce mai func­ționează pe cărbune și să rezolve și pro­blema apei calde și a căldurii în orașele care mai au sisteme centralizate, inclusiv în București.

    „Vrem să facem o tranziție de la paie și coceni în mediul rural la gaz natural și o alta de la gaz natural la electric după? Cine suportă costurile cu două tranziții? Afir­mația mea poate fi combătută prin faptul că încălzirea pe gaz natural este mai ieftină în prezent, deoarece acest lucru se în­tâmplă pentru că avem o piață de energie electrică nereformată, rămasă în urmă, o piață care nu generează un tarif corect al energiei pentru perioada de gol (noapte) ce ar trebui să fie foarte, foarte mic. De exemplu, în luna octombrie 2020, în Bru­xe­lles, prețurile furnizate de furnizorul Mega pentru orele de noapte au fost la jumătate în comparație cu prețurile altor furnizori pentru perioada de zi“, mai arată Nicolescu.

    „Suntem pe cale să facem una dintre cele mai mari greșeli strategice în energie din întreaga noastră istorie, generația vizi­o­nară care făcea din Timișoara primul oraș cu iluminat stradal la nivel mondial sau din Ploiești primul oraș din lume cu rafinărie sau generația care construia strategic în țara noastră un ciclu nuclear complet fiind deja de domeniul trecutului ca gândire strategică. În loc să ne stabilim rapid niște priorități clare în tranziția ener­ge­tică, să ne asumăm neutralitatea în pri­vința emisiilor de gaze ce produc efect de seră, să ne dezvoltăm o industrie locală pro­ducătoare de echipamente care să ca­pi­talizeze zecile de miliarde de euro alocate de Bruxelles, să creăm noi locuri de muncă, să producem panouri fotovoltaice și baterii local și apoi să le instalăm pe bani europeni în casele oamenilor de la noi care se încălzesc cu paie, să ne ajutăm industria și populația să consume mai eficient, noi ne pregătim, aproape în consens politic, să aruncăm pe geam miliarde de euro, construind noi racordări și conducte de gaz ce nici măcar nu pot distribui hidrogen și gaze verzi și care, dacă nu vor rămâne goale, vor umple conturile Gazprom“, conchide Nicolescu.

    100% regenerabil? Nu acum

    ­

    Însă este destul de problematică atingerea țintei de 30,7% pentru 2030 (Comisia ceruse 34%), în condițiile în care în ultimii patru ani nu s-a instalat niciun megawatt în capacități de energie din surse regene­rabile, pe fondul diminuării schemei de sprijin și al lipsei măsurilor de reglementare pentru susținerea sectorului.

    Cei care se opun creșterii ponderii regenerabilului spun că nu ne putem baza în totalitate pe o resursă care este prin defi­niție intermitentă, întrebarea clasică fiind: dacă nu bate vântul și nu e soare, cum se aprinde becul? Există însă nuanțe.

    Și susținătorii regenerabilelor admit că acum nu se poate un sistem energetic bazat 100% pe energii verzi, dar lucrurile ar trebui să meargă în acea direcție.

    „Azi nu există nicio soluție tehnică feza­bilă pentru a fi 100% regenerabil. Dar dacă vrem să ajungem acolo, că va fi în 2040, în 2050, trebuie să începem să parcurgem acest drum. Acum suntem în contrasens și în contratimp cu marile tendințe la nivel eu­ropean și mondial“, spune Martin Moise, prim-vicepreședinte al organizației patronale PATRES, care reprezintă industria ener­giei regenerabile în România.

    „Sunt și alte soluții. Ne uităm la toată po­vestea asta extrem de radical, sunt două tabere: partea de pro și cea de anti regene­rabile. Dar nu există nicio linie de mijloc. Noi această zonă o promovăm. Noi nu am spus că de mâine trebuie să închidem toate centralele și toate să fie regenerabile, avem o abordare pragmatică. Dar credem că ambițiile României sunt extrem de reduse, țara noastră nu înțelege oportunita­tea și avem o reacție reactivă și nu proac­tivă la acest subiect“, a spus Moise.

    El a dat ca exemplu faptul că strategia României se bazează pe gaz drept combustibil de tranziție, dar nu există nicio di­recție privind perioada de după, când și gazul, care este, de asemenea, poluant, va ajunge în situația în care este acum cărbunele.

    „Vom face investiții în centrale de mii de megawați pe gaz, ne pregătim să fie anga­jați oameni în această zonă. Însă, în 20 de ani, ei vor ajunge în situația în care sunt cei din minerit astăzi. Nu ar trebui să pregătim o întreagă industrie și forță de muncă crea­toare și în partea cealaltă? În sensul în care să creăm businessuri care depășesc acest 20 de ani, în care să punem fundația pentru un nou model economic. Eu nu văd că se întâmplă acest lucru“, a adăugat repre­zen­tantul organizației PATRES.

    Moise a amintit și el că ultima capacitate nouă de producție a energiei a fost pusă în funcțiune în 2016 și de atunci nu s-a dat în folosință niciun megawatt nou.

    „În acest moment, suntem extrem de de­parte de alte investiții. Nu sunt fezabile în acest moment, sunt extrem de multe pie­dici, iar Transelectrica a spus foarte clar că în Dobrogea nu se mai poate instala ab­solut nimic, nici fotovoltaice, nici eoliene, iar costurile de dezechilibre în România sunt cele mai mari din UE. O centrală eo­liană plătește în acest moment între 13 și 14 euro pe fiecare MWh pe care îl produce. Spre comparație, în Ger­mania, Franța, Italia, Spania, este 1-2 euro acest cost de de­ze­chi­libru. Aici se pierd enorm de mulți bani și niciun business în re­generabile nu stă în picioare ca urmare a acestui cost ar­ti­fi­cial“, a mai spus Moise.