Și totuși, care e problema cu supremația dreptului european? Și la ce ajută?

Via: rfi.ro

Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a avertizat miercuri că va lua măsuri contra Varșoviei. Dar, care este, de fapt, problema cu supremația dreptului european? Este aceasta o amenințare pentru state?

Cum era de așteptat, decizia Tribunalului Constituțional polonez a stârnit comentarii diverse – unii s-au grăbit să-i felicite pe bravii polonezi, alții s-au arătat îngrijorați chiar pentru viitorul Uniunii.

Primii văd în dreptul european o sperietoare, o agresiune din partea unor funcționari nevăzuți, cu costume cenușii, asupra statelor naționale.

Oare, așa să fie?

Mai întâi de toate, dreptul european nu vine de la Bruxelles, așa cum mulți ar putea crede. Dreptul european devine drept european de-abia după ce statele membre cad de acord. Ați văzut adesea lungile discuții între miniștri, în Consiliul Uniunii sau între șefii de state și de guverne, în Consiliul European. Uneori ni se pare că discută prea mult, că se avansează prea greu, dar esența exact asta este: toți trebuie să cadă de acord asupra unor decizii care vor constitui, până la urmă, drept european.

De fapt, dreptul european este dreptul statelor membre

Așadar, atunci când se ridică împotriva dreptului european, statele ar trebui să aibă o explicație foarte clară despre ce s-a întâmplat, de la momentul în care au acceptat dreptul european și până la cel în care nu-l mai acceptă.

Iar problema nu este chiar teoretică. Anul trecut, de exemplu, Curtea Constituțională a Germaniei a opinat că Banca Centrală Europeană și-a depășit atribuțiile prin achiziționarea de obligațiuni, în timpul crizei financiare.

Această judecată a avut în vedere însă un aspect foarte restrâns – oare achiziționarea în comun de datorii ale unui stat din zona euro făcea parte din înțelegerea inițială?

Speța e complicată, fiindcă în momentul încheierii Tratatului, statele nu aveau de unde să știe că va veni o criză a euro care să reclame măsuri excepționale. Și da, chiar în momentul în care s-a luat decizia cumpărării în comun a datoriilor statelor celor mai împovărate, începând cu Grecia, s-au pus în discuție vulnerabilitățile juridice. Dar altă soluție nu era, în momentul respectiv.

Spre deosebire de Polonia, aflată într-o relație de adversitate cu instituțiile europene, Germania se află în dialog cu instanța europeană în vederea clarificării diferențelor de vederi.

Când Michel Barnier fost negociator-șef pentru Brexit , în cursă pentru nominalizarea drept candidat la președinția Franței, promite un referendum pentru un ”scut constituțional”, el are în vedere o situație specifică și limitată în timp. El se referă strict la politica de migrație și vrea să impună un moratoriu de câțiva ani privind reunificarea familiilor.

Venită din partea unui fost oficial european de vârf, propunerea a șocat. Dar să nu uităm că în momente de criză, statele au mai făcut pași înapoi. De exemplu, au introdus controale la frontierele interne ale Uniunii, din motive de amenințări teroriste sau migrație necontrolată. Sau au îngrădit libertățile de mișcare pentru proprii cetățeni și au naționalizat materiale sanitare la începutul pandemiei. Așadar, anumite excepții, temporare și pe tematici restrânse, pot fi discutate, dacă există o motivație solidă.

O plasă de siguranță necesară

Citește articolul pe rfi.ro