Titoism, sionism, troțkism – procesele fruntașilor comuniști în epoca stalinistă de final: 1. Rudolf Slansky (Cehoslovacia)

Via: rfi.ro

Pe 3 decembrie 1952, Rudolf Slansky, care cu doar o lună înainte ocupa funcția de secretar general al Partidului Comunist din Cehoslovacia, a fost executat prin spânzurare, alături de alți 10 foști demnitari comuniști, condamnați la moartea după un proces de numai opt zile.

În total, numărul inculpaților fusese de 14 dintre care 11 erau evrei și toți au recunoscut acuzațiile de activități “troțkiste, sioniste și titoiste în slujba imperialismului american”. Ca și în procesele trucate de la Moscova din anii 1937 – 1938, toți au cerut să li se aplice pedeapsa cu moartea. Trei dintre ei au fost cruțați, primind pedeapsa închisorii pe viață.

Slansky era demnitarul comunist cu cel mai înalt rang, numărul doi după președintele Partidului Comunist Cehoslovac (PCC), Klement Gottwald, judecat, condamnat și executat. Dar cine era.

“Rudolf Slansky era un comunist cehoslovac, de origine evreu, un stalinist dedicat trup și suflet, nu numai cu inima ci și cu mintea bolșevismului în versiunea sa stalinistă. El aparținea acelei generații din care făcea parte și Mátyás Rákosi în Ungaria sau Ana Pauker în România care a îmbrățișat mistica comunismului kominternist. El a avut o funcție importantă în PCC în perioada interbelică. PCC era nu doar legal, ci avea și reprezentare parlamentară, spre deosebire de alte partide comuniste din Europa Centrală și de Est”, explică politologul Vladimir Tismăneanu, profesor la Universitatea Maryland.

Atât Slansky cât și Gottwald s-au refugiat la Moscova în timpul celui de-al doilea război mondial, atunci când naziști au ocupat Cehoslovacia și au desființat-o ca stat. În acea perioadă Rudolf Slansky era șeful departamentului central-european al Radio Moscova, din care făcea parte și departamentul românesc unde lucrau părinții lui Vladimir Tismăneanu, Leonte Tisminețchi și Hermina Marcusohn.

“Slansky s-a întors în 1944 în Slovacia unde a participat la insurecția națională și după război a devenit șeful cadrelor PCC, sovieticii aveau încredere în el, iar Slansky a jucat un rol important în stalinizarea Cehoslovaciei, inclusiv arestarea și judecarea unor comuniști și scriitori suprarealiști, care făceau parte din grupul de comuniști rămas în Cehoslovacia în timpul războiului. Printre aceștia slovacul Gustav Husak, viitor lider comunist și președinte al Cehoslovaciei după invazia sovietică din 1968”, explică Vladimir Tismăneanu.

Dar ce a dus la căderea lui Slansky? Aici s-au conjugat mai multe evenimente în comunismul internațional, între care cel mai important a fost schisma dintre Stalin și conducătorul comunist iugoslav Iosip Broz Tito, ceea ce a dus la acuzația de “titoism”, aplicată de liderul de la Kremlin, devenit tot mai paranoic, oricărui lider comunist care se adopta, real sau imaginar, de la linia trasată de “Părintele Popoarelor”.

Stalin/Tito

Ruptura dintre Stalin și Tito a creat un imens seism în mișcarea comunistă internațională, care a afectat și Cehoslovacia
Sursa imaginii:
Wikipedia

Apoi a urmat decepția lui Stalin cu privire la faptul că Israelul înființat în 1948 cu sprijinul URSS nu a devenit un stat comunist, deși liderii israelieni în frunte cu David Ben Gurion erau socialiști. Aceasta l-a determinat pe Stalin să se întoarcă împotriva sionismului, devenit acuzație sinonimă cu trădarea alături de titoism și mai vechiul troțkism, deși vechiul inamic al lui Stalin fusese asasinat în 1940 în Mexic la ordinul acestuia.

Citește articolul pe rfi.ro