Vandalizarea cu graffiti și dublul standard aplicat în cazul bisericii profanate de la I.O.R

Via: rfi.ro

Ultimii 30 de ani au transformat calcanurile din orașe în platforme de exprimare pentru artiștii care au ales să își transmită mesajele sub formă de graffiti. Fenomen artistic, comunitar şi social graffiti a stat mereu la limita dintre vandalism și artă urbană. De la mesaje politice până la sloganurile mișcărilor sociale de protest, graffiti a fost unul dintre cele mai vizibile moduri de exprimare folosit de-a lungul timpului. Iar pereții Bucureștiului nu sunt lipsiți de astfel de mesaje cu tentă social-politică. Agenda este largă și prezintă atât subiecte pur liberale, cum ar fi mesaje feministe, pro-avort sau anti-homofobie, dar și elemente definitorii pentru extrema dreaptă ca zvastici, mesaje rasiste, homofobe și care instigă la ură.

Profanarea bisericii din I.O.R

“LGBT”, “Be Gay.Do Crime” sunt doar câteva dintre mesajele inscripționate cu vopsea roz pe pereții bisericii maramureșene din parcul Alexandru Ioan Cuza. Este pentru prima dată când un lăcaș de cult ortodox devine ținta unui asemenea gen de agresiune. Cazul este cercetat de Parchetul Judecătoriei Sectorului 3 și, deși nu există nicio informație legată de făptaș sau făptași tensiunile au escaladat deja după acuzațiile grave aduse de Patriarhia Română întregii comunități LGBT.

Într-un comunicat extrem de virulent, Biserica Ortodoxă Română, prin vocea purtătorului de cuvânt Vasile Bănescu, a acuzat direct comunitatea LGBT. „Toleranța clamată isteric de nucleele ideologice ale LGBT, mai recent BLM sau ANTIFA, lovește din nou. Și face ceea ce știe ea mai bine: vandalizează, murdărește, expectorează mesaje grotești și, în accese de supremă inteligență, își scrie numele pe toate gardurile. Inclusiv pe zidurile bisericilor. Doar un exemplu strident dintr-un lung șir de acte violente dictate și întreținute de o hidoasă ideologie (neomarxistă) eminamente anticreștină, aplaudată pe alocuri inclusiv mediatic, care infestează progresiv și progresist mediul universitar și social occidental, dar care, în virtutea mimetismului deja consacrat la noi, își găsește, iată, adepți și în România”.

În replică, Teodora Ion Rotaru, directoare executivă la Asociația Accept spune că “această o generalizare extrem de gravă instigă la ură împotriva unei comunități deja marginalizate și astfel creează un risc de violență, de atacuri împotriva persoanelor indicate, într-o țară în care știm că societatea nu acceptă în majoritate persoanele LGBT.”

“Este regretabil faptul că purtătorul de cuvânt al Patriarhiei face o acuzație globală către o categorie de persoane, nu către un individ sau un grup de indivizi. Așa ceva este greu de tolerat într-o societate democratică” observă publicistul Sorin Cucerai.

Totuși de ce suscită atât de mult interes graffiti-urile scrise cu vopsea roz pe pereții bisericii din parcul Alexandru Ioan Cuza?

“Sunt aparte pentru că oferă posibilitatea majorității să mai dea o palmă unei minorități care și așa este vulnerabilă” este de părere Sorin Cucerai.

Filosoful atrage atenția asupra faptului că “această dublă măsură este compensată de un tip de comportament mai degrabă autoritar, care nu vine în sprijinul minorităților și al grupurilor vulnerabile ci, dimpotrivă, încearcă să le vulnerabilizeze și mai mult.”

Și pentru europarlamentarul USR Nicu Ștefănuță incidentul pare extrem de bizar. “Sunt convins că e un act politic și dizgrațios.

Citește articolul pe rfi.ro