Citiți continuarea
Curioșii și pasionații de retrogaming care sunt în căutarea unor comori rare se străduiesc să intre pe culoarele înguste ale acestui magazin, amplasat la etajele superioare ale unui imobil din cartierul Akihabara, înțesat cu grămezi de comori de altădată.
„Turiștii străini au fost din ce în ce mai numeroși în ultimii aproximativ zece ani. Ei reprezintă acum 70-80% din clientela noastră”, a declarat pentru AFP domnul Komura, managerul magazinului „Super Potato”, care își dezvăluie doar numele de familie.
„Când am ajuns, eram ca un copil într-o cofetărie”, zâmbește David Madrigal, un turist american în vârstă de 23 de ani, stând lângă o grămadă de console îngălbenite de trecerea timpului. „Este pasiunea mea. Iubesc consolele vechi”.
Pentru John Wamba, din California, în vârstă de 31 de ani, popularitatea jocurilor japoneze de epocă poate fi explicată prin faptul că „anumite produse culturale precum Pokémon și influența Nintendo au devenit ferestre în cultura japoneză, din punct de vedere occidental”.
David Madrigal etalează PlayStation Vita, o consolă portabilă de la Sony lansată în 2011, pe care tocmai a achiziționat-o pentru a o înlocui pe cea a copilăriei sale, care în cele din urmă a cedat. „Am plătit în final 200 de dolari pentru ea, în timp ce în Statele Unite m-ar fi costat 600 de dolari”, se entuziasmează el, profitând de cursul actual al yenului.
„Nostalgia amintirilor din copilărie”
Anumite console care nu au fost niciodată comercializate în afara Japoniei sunt acum foarte căutate de colecționarii străini, subliniază istoricul jocurilor video Hiroyuki Maeda.
„De exemplu, consolele Nintendo Famicom și Super Famicom sunt extrem de populare”, pentru că au fost lansate în străinătate sub diferite forme și denumiri (NES sau Nintendo Entertainment System și Super NES).
„Dacă veniți în Japonia și vedeți o mașină pe care nu ați mai văzut-o până acum, vreți să o cumpărați. Asta stimulează +sufletul colecționarului+”, spune el.
Potrivit acestui specialist, care a scris zeci de cărți despre istoria jocurilor și a consolelor, „definiția retrogaming-ului variază în funcție de epoca pentru care oamenii au nostalgie”.
Situat la două ore de mers cu mașina la nord de Tokyo, într-un peisaj cu orezării și câmpuri de lotus, „supercolecționarul” japonez Proudro – pseudonimul său online – înțelege perfect șarmul relicvelor jocurilor video japoneze.
Proudro în micul său paradis© Richard A. Brooks / AFPÎn fața casei în care locuiește împreună cu familia sa, o clădire veche, un veritabil muzeu al jocurilor video, este plină cu colecția sa inestimabilă de câteva mii de jocuri și console de odinioară și cu terminale de tip arcade care funcționează.
„Atracția de a colecționa jocuri retro este într-adevăr nostalgia amintirilor din copilărie în magazinele de jocuri sau a momentelor petrecute jucând acasă la prieteni”, afirmă colecționarul în vârstă de 50 de ani.
Sincer să fiu, eu nu mă joc cu adevărat”, mărturisește el. ”Să fiu înconjurat de jocuri, de sunetele lor, de atmosfera lor, să le privesc și să visez, asta este suficient ca să fiu fericit.