Citiți continuarea
Munca de cercetare va dura un an, iar primii pași au fost deja făcuți. Plăcintă cu varză dulce și călită, un aluat special care se păstrează fraged mai multe zile. Au fost deja gustate și scrise în caiet. Totul se va materializa într-o carte iar Dana este ajutată și de un fotograf, Adrian Baltariu. Și dezvăluie că vom vedea cum arată o ladă de zestre de pe vremuri făcută chiar de fata care acum este bunică. Și-a lucrat singură zestrea timp de trei ani și din ea nu lipsesc celebrele păretare cu îndemnuri adresate bărbatului sau familiei.
De ce Plăcinte Povestite? RFI România a adresat această întrebare food bloggerului ieșean, Dana Burlacu Visternicu.
M-am gândit că plăcintele merită o șansă deoarece fac parte din viața noastră pe tot teritoriul României. Deocamdată am început aici, în Moldova și vreau să ajung și în Moldova de peste Prut.
Bateți satele căutând gospodine care își mai amintesc rețete vechi?
Încercăm să găsim niște rețete care nu sunt foarte cunoscute, niște rețete cu un alt tip de umpluturi decât clasicele plăcinte cu brânză. Poalele-n brâu… Poate o altă tehnică, un alt mod de împăturire a aluatului, un alt tip de aluat. Căutăm lucruri care există, dar nu se știe foarte mult de ele. Adică ele funcționează în comunități mici, în familii.
Fiecare rețetă de plăcintă are și o poveste în spatele ei?
Da, încercăm să aducem în față nu doar rețeta ci și omul care ne primește în gospodărie. Am ajuns pînă acum în două locuri și avem programată o a treia. Am să vă povestesc despre primul loc în care am fost, în comuna Dersca din județul Botoșani. Undeva foarte în nord, la graniță, aproape de Ucraina. Și acolo ne-am întâlnit nu cu o femeie, ci cu trei femei. Pe toate trei le cheamă Elena.
Viață simplă dar cu mult gust
Toate trei au avut o viață cumva asemănătoare. Au lucrat doar la Colectivă, au crescut copii… Dar ceea ce m-a impresionat pe mine foarte mult este că aceste trei Elene, fiind și vecine, sunt foarte bune prietene. Și se sprijină în momentul în care gătesc ceva. Pentru că la țară de cele mai multe ori se coace la cuptorul ăla mare de afară și atunci o singură femeie nu poate gestiona cuptorul când coace. Ele se ajută între ele și ne-a plăcut foarte mult că ne-au primit cu multă bucurie și cu dorința asta de a împărtăși cu noi viața lor așa simplă, dar cu foarte mult gust.
Ce rețete ți-au povestit?
Păi de la ele am luat o rețetă cu o umplutură de varză murată amestecată cu varză dulce și cu piper. Dar le-am mai tras eu de limbă și am mai luat notițe în ceea ce privește meniul în anumite momente ale anului din viața rurală, respectiv la hram. Acesta e un alt moment pe care vreau să-l surprind în cercetările mele. Acolo, în sat este hramul de Sfântul Mihail și Gavril. Și pe lângă meniul clasic, ca mai peste tot, la hram se face o ciorbă sau se făcea din pasăre de curte, se fac acele sarmale neapărat în oală de lut, la cuptor.