Citiți continuarea
În universitățile americane, scene care nu s-au mai văzut din anii 1960: tabere de corturi, ocupări de clădiri, retorică înfierbântata de asta dată pe tema carnagiului din Gaza. Valul protestatar se izbește de toate țărmurile, de la instituțiile academice de elită ale nord-estului–Harvard, Cornell, Columbia, Yale, Princeton–la instituții academice de stat precum cele din Carolina de Sud, Ohio, Indiana, Illinois, Texas–Austin, Arizona, California. Peste tot, aceeași echilibristică administrativă între două imperative, menținerea ordinii pe de o parte, respectarea obligațiilor legale sau contractuale pe de alta. La Columbia, prestigioasa universitate privată newyorkeză de unde a pornit valul, s-au încercat mai intâii negocieri cu liderii estudiantini care cer dezinvestiție și boicot al intereselor israeliene, apoi, într-o secvență repetată mai peste tot, s-a apelat la poliția locală care a intervenit în forță dar cu efect temporar pentru a dispersa mulțimea. La persistența manifestanților, mobilizați sub lozinca “Palestina Liberă”, s-a răspuns cu interdicții de acces și suspendări, inclusiv ale celor care sunt la câteva zile de absolvire. Expresiile de adeziune la cauza palestiniană, deseori părtinitoare și întinate de antisemitism, au fost auzite și în alte spații; atât de încărcată este atmosfera încât pe alocuri dacă ești cunoscut ca anti-israelian ești prin definiție periculos, deci de ținut la distanță de orice eveniment public. Crisparea ideologică, imposibilitatea dialogului și compromisului, impulsul interdictiv, sunt simptomatice pentru această epoca. Protestele universitare constituie într-un sens punctul circumstanțial culminant al unei întregi involutii în care “corectitudinea politică” se metastazeaza în discursul identitar, rasial și de gen. Intoleranța, sectarismul, tendința de a cenzura, de a reprima, sunt monedă curentă în rândul guvernanților dar și–paradoxal și trist–al tinerilor care astăzi revendică dreptul legitim de a-și exprima opinii, chiar deformate sau neinformate, pe o temă extrem de controversată.
Anuj Desai: În ce privește libertatea de expresie și statutul ei constituțional, e necesar mai întâi să distingem între lege și ceea ce am putea numi norme societale, idei sau principii. În context universitar există multe astfel de idei, îndeobște ambalate în conceptul de libertate academică. Din punct de vedere legal, în cazul universităților private vorbim de “contract” sau cvasi-contract, adică de ansamblul promisiunilor făcute studenților, explicit sau nu. Dacă așa stau lucrurile, e rezonabil să spui că studenții au și trebuie să aibă dreptul de a protesta în locuri adecvate, de a demonstra în favoarea cauzelor în care cred. Violența sau posibilitatea ei pot fi însă acceptate ca un factor ce poate fi luat în calcul de o instituție academică atunci când adoptă reguli neutre privind unde, când și cum permite cuiva să protesteze.
Reporter: Sentimentul pro-palestinian în rândul tinerei generații se manifestă și în alte spații. La începutul lunii trecute, la un dineu pentru absolvenții anului trei organizat, pe cheltuiala universității publice Berkeley din California, la domiciliul decanului facultății de drept, Erwin Chemerinsky, o studentă de origine palestiniană, Malak Afaneh, s-a ridicat să vorbească despre vărsarea de sânge din Gaza dar a fost împiedicată s-o facă și apoi invitată să plece. Avea studenta, oaspete în casa decanului, dreptul să vorbească? A fost legitimă reacția gazdei?