Citiți continuarea
Au fugit de diversitate mulți albi americani, dar diversitatea i-a ajuns din urmă. Cu toate problemele ei. În suburbii, refugiul rasial absolut al anilor 1950, trăiesc astăzi 55% dintre americani. Ponderea minorităților rasiale a crescut de la 20% în 1990 la 45% în 2020. Începând din anul 2000, gradul de sărăcie a înregistrat un spor de 51%, în comparație cu 31% în mediul urban și 23% în cel rural. Aproape 12% din elevii școlilor publice suburbane trăiesc sub pragul de pauperitate și au de suferit din cauza deficitului cronic de personal didactic și delabrarii clădirilor școlare. În ultimele două decenii, îmbătrânirea populației este mult mai pronunțată în suburbii (39%) decât în urban (26%) sau rural (22%), ceea ce duce la o îngustare mai accentuată a bazei de impozitare și în consecință o golire mai accelerată a vistieriilor municipale. Pe acest fond de întunecare a perspectivelor, farmaco-dependența–cu efectele ei deseori letale– a crescut dramatic în spațiul suburban, care a plâns 36.424 de vieți pierdute prin supradoză de opiacee în 2016, 22% mai multe decât în anul anterior. Suburbiile, ca și alte spații ale vieții americane, cer reforme urgente. Întrebarea gravă a momentului, pe care cartea lui Benjamin Herold o formulează în modul cel mai tranșant, este în ce măsură mai este posibilă mobilizarea voinței naționale pentru acest proiect vital.
Benjamin Herold: DEZILUTIONATI este cronica a cinci comunități semnficative pentru dezvoltarea rasializată și declinul suburbiilor amercane. Încep cu o comunitate exurbană încă în construcție la acea dată, 50-60 km. la nord de Dallas, Texas. De acolo mă deplasez în comitatul Gwinnett, lângă Atlanta, o suburbie extrem de auto-centrică stil 1970-80, cu spații comerciale, parcări, mall-uri și autostrăzi. Am petrecut de asemenea timp în Evanston, Illinois, oraș universitar înstărit, divers și progresist de pe malul nordic al lacului Chicago. M-am întors apoi în urbea-mi natală, Penn Hills, în interiorul centurii estice a Pittsburgh-ului. Al cincilea loc asupra căruia mă concentrez este Compton, California, decenii de-a rândul sinonim cu tulburările urbane dar cu o fascinantă istorie suburbană care începe în anii 1920-30-40. Compton este un precursor: a cunoscut acum câteva decenii ciclul prin care alte comunități trec abia astăzi. Este locul unde poți urma arcul expansiunii și declinului suburban: cine a beneficiat și cine plătește, întreaga evoluție la care am asistat în ultima jumătate a secolului trecut.
Reporter: În Penn Hills, orașul dvs. natal, consemnați destinul, urmăriți viața cotidiană a Bethany-ei Bell și fiului ei Jackson, ambii afro-americani. Cum ilustrează, cum umanizează acest exemplu temele cărții?
Benjamin Herold: Am copilărit în Penn Hills în anii 1970-80. Sunt alb, familia mea este albă, aparțin clasei mijlocii. Pentru noi, atunci, Penn Hills a funcționat foarte bine. Erau beneficii fiscale majore, am putut cumpăra o casă a cărei valoare s-a mărit și am mers la o școală publică în care am primit o educație solidă. Am părăsit însă Penn Hills în anii ’90, fără a privi în urmă, cu adevărat, vreo 20 de ani. Când am făcut-o, am aflat noutățile din Penn Hills: un district școlar relativ mic, cu aproximativ 3.000 de elevi, acumulase datorii de 172.000.000 dolari; profesori erau concediați, taxele de proprietate se măreau, programe erau tăiate.