Bombardamentul Bucureștiului din 4 aprilie 1944 este un subiect care naște controverse de fiecare dată când este adus în discuție. Într-o anumită măsură este normal să se întâmple acest lucru, atât timp cât cei care au bombardat atunci capitala sunt aliații noștri americani de astăzi, iar resentimentele dispar greu.
Având în vedere că s-au împlinit 80 de ani de la acest eveniment, mass media a fost inundată cu materiale pe acest subiect, părerile fiind, așa cum am spus, împărțite. Interesant este faptul că opiniile asupra acestui subiect sunt divergente nu numai în mentalul colectiv, dar chiar și în rândurile specialiștilor. Așadar, a fost sau nu raidul asupra Bucureștiului din 4 aprilie 1944 o crimă de război?
Situația frontului și contextul istoric în primăvara anului 1944
În ceea ce privește frontul de est, după bătălia de la Kursk-Orel (Operațiunea Citadela), în care germanii au eșuat în preluarea inițiativei, Armata Roșie a continuat să înainteze, recuperând teritoriu. Astfel, la sfârșitul lunii martie, sovieticii ocupaseră Cernăuțiul, apropiindu-se de frontiera României de după raptul teritorial din vara anului 1940.
Mult slăbită după dezastrul de la cotul Donului, din iarna 1942-1943, armata română se află în plină retragere alături de aliații germani, incapabilă de a mai desfășura operațiuni ofensive. În vest, aliații desfășurau pregătiri intensive pentru debarcarea în Normandia, care avea să vină la începutul lunii iunie.
Astfel, exista un interes uriaș în cadrul Marelui Stat Major Aliat în slăbirea infrastructurii și a capacităților de producție ale Germaniei și ale aliaților ei. Acest lucru se putea face prin acte de sabotaj sau bombardament.
Trebuie ținut cont că România furniza o cantitate imensă de petrol Germaniei, estimându-se că circa 30% din combustibilul folosit de armata germană provenea de aici. De asemenea, aliații considerau necesară și incapacitarea mijloacelor de producție, referindu-ne aici la uzine, fabrici sau instalații de prelucrare a petrolului.
Practic, raidul asupra Bucureștiului era justificabil pentru Aliați prin dorința de a împiedica mașinăria de război germană, mult slăbită, dar încă redutabilă, de a trimite pe frontul de est combustibil, echipament de luptă sau muniție.
După ocuparea sudului Italiei de către anglo-americani, zona Bari-Foggia devine cartierul general al Armatei a 15-a Aeriene americane. Se construiesc baze aeriene, de unde se lansează raiduri masive în toate zonele controlate de germani, pe o rază de o mie de km.
Practic, rândul României de a fi bombardată a venit în momentul în care a fost tehnic posibil ca avioanele aliate să atingă Bucureștiul și zona Ploieștiului, unde erau amplasate cele mai importante zăcăminte de petrol.
Desfășurarea raidului asupra Bucureștiului și explicația numărului mare de victime civile
În primul rând trebuie amintită diferența majoră între România și Aliați, în ceea ce privește tehnica și echipamentul de luptă. Cu privire la aviație, e îndeajuns să spunem că România producea un avion, pentru fiecare 750 de aparate de zbor pe care erau americanii capabili să le producă.