Citiți continuarea
Imediat după execuția dictatorului român Nicolae Ceaușescu, pe 25 decembrie 1989, lumea a fost cutremurată de descoperirea imaginilor șocante ale copiilor subnutriți și înghesuiți în paturi de spital, în condiții insalubre. Timp de zeci de ani, sute de mii de minori cu dizabilități au fost instituționalizați, iar copiii considerați „irecuperabili” au fost plasați în „cămine-spital”
Fiind considerați inutili pentru societate, aproximativ 15.000 dintre ei au murit în aceste instituții, victime ale neglijenței și abuzurilor repetate, potrivit Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului (IICCMER). A fost doar una dintre consecințele politicii pro-natalitate și anti-avort, precum și a sărăciei generalizate.
Peste 80% dintre copii și-au pierdut viața în orfelinatul Cighid, una dintre cele mai cunoscute instituții de acest fel. Mulți dintre ei au murit de pneumonie, din cauza lipsei de încălzire.
Reporterii France24 au vorbit cu Sirmanca Simona Fechete, 39 de ani și cu Iosif Balog, 41 de ani, doi supraviețuitori al acestui „cămin-spital”. Astăzi, ei încearcă să își refacă viețile, dar rămân profund traumatizați de ororile trăite în copilărie. Până în prezent, nu au primit nicio compensație pentru maltratările suferite.
În România, lupta pentru păstrarea memoriei și recunoașterea acestor crime este foarte anevoioasă. Pentru moment, statul refuză să își asume responsabilitatea. Două din trei plângeri depuse la IICCMER au fost respinse, fiind invocată lipsa de probe, chiar dacă există mii de certificate de deces și documente incriminatoare.
Reportajul France24 integral aici
Traducere de Olivia Pană, după articolul publicat de France24
Descărcaţi aplicaţia RFI pentru a urmări actualitatea internaţională