Medicul Cătălin Cîrstoiu, candidat din partea PSD şi PNL la Primăria Bucureşti, respinge acuzaţiile apărute în spaţiul public la adresa sa, conform cărora a susţinut că pacienţii arşi în incendiul de la Colectiv primeau toate îngrijirile de care aveau nevoie şi că statul român avea tot ce le era necesar, dar şi acuzaţiile conform cărora s-a opus transferului victimelor. El a adăugat că îi pare rău că nu a fost „puțin mai vocal” privind deciziile care trebuiau luate după incendiul din 2015, scrie News.ro.
Cîrstoiu, care este și managerul Spitalului Universitar București, funcție pe care o ocupa și în 2015, când a avut loc tragedia de la Colectiv, spune că „oricine a avut nevoie de vreun instrument, de vreun medicament, l-a avut”.
„Colegii mei, în acele momente, au făcut tot ce au putut. Am stat lângă ei şi oricine a avut nevoie de vreun instrument, de vreun medicament, l-a avut. Noi am asigurat tratamentul în faza aia acută acestor bolnavi care nu erau deloc, deloc într-o situaţie fericită. Nu mai vreau să discut de ce s-a ajuns aici, nu mai vreau să discut, pentru că nu e treaba unui medic să discute treaba asta, dar e foarte important să vă spun că toţi colegii mei au muncit să facă bine”, a afirmat candidatul PSD – PNL la funcția de primar general al Capitalei, luni seara, la Digi24, întrebat despre ce s-a întâmplat după incendiul din clubul Colectiv, din octombrie 2015.
El a spus că a avut „nenumărate discuţii” cu ministrul Sănătăţii din acea perioadă, Nicolae Bănicioiu, care după incendiul din clubul Colectiv dădea asigurări că pacienţii şi cei care îi îngrijesc au tot ce le era necesar.
Cătălin Cîrstoiu a precizat că nu el a decis care pacient poate fi transferat şi care nu. Cîrstoiu e de părere că „orice stat” din jurul României ar fi fost depăşit de un eveniment precum cel de la Colectiv.
Cîrstoiu, despre tragedia de la Colectiv: „Chiar mi-am scris demisia”
El a dezvăluit că şi-a scris demisia după incendiul de la Colectiv, pentru că era de acord cu „transferul imediat şi egal, fără niciun fel de discriminare al tuturor pacienţilor”, iar pentru acest lucru era nevoie de o decizie unanimă.
„Asta nu am putut să decid eu. Mi se pare puţin imoral să mă acuzi pe mine. Eu nu am decis transferul. Transferul pacienţilor îl decideau în primul rând medicii care da, la un moment dat, au spus că trebuie transferaţi şi mi-am însuşit părerea lor. În faza acută nu puteam eu, Spitalul Universitar, să activez mecanismul de cooperare europeană imediat şi să trimit eu pacienţi. Cred că a fost un moment foarte dificil pentru noi toţi, din care cred că avem de învăţat. Eu, personal, am învăţat foarte multe lucruri în acele momente. (…) Mie îmi pare rău că poate nu am fost puţin mai vocal sau mai determinant în vreo decizie la acel moment.