Constantin Duma, fotograful Revoluției de la Timișoara: Sunt mândru că n-am fost laș

Sunteți ceea ce, la Timișoara, e cunoscut drept fotograful Revoluției. Știți momentul și locul în care ați făcut prima fotografie în decembrie 1989?

Am fotografiat știind că se întâmplă lucruri cu totul și cu totul speciale. Nu știam care va fi finalitatea lor. Am avut în acea perioadă o frică imensă, ancestrală, adică vreau să spun care m-a doborât, pentru că niciodată nu știai când ai plecat, dacă te mai întorci și cum. Am avut grijă și am avut frică să nu fie capturate filmele pe care aveam libertatea sau, mă rog, biletul de nelibertate pentru foarte mulți dintre cei care astăzi sunt purtătorii de drapel pentru victoria din 89.

Dar vă amintiți momentul în care ați făcut prima fotografie din seria aceea?

Prima fotografie am făcut-o în 17 decembrie, la ora 10,30 – 11, când din direcția muzeului venea o mică fanfară care se îndrepta spre Hotelul Continental. În spatele acestor oameni cântători s-a format un grup. Prima dată l-am apreciat la vreo 50-80 de persoane, iar la momentul în care am ajuns spre Hotel Continental, fanfara a virat spre stânga spre drumul spre Bastion, iar grupul și-a continuat marșul în Complexul Studențesc.

Tancuri, în fața balconului Operei din Timișoara, decembrie 1989© Constantin Duma

Acolo, profitând o conjunctură în care eu eram foarte apropiat studenților, am avut acces până în cămin. Am găsit la un grec un aparat de fotografiat, am băgat un film al meu, am făcut cred că 10-12 cadre. Am lăsat acolo filmul pentru că-mi era frică. În mulțime se poate întâmpla orice și am plecat mai departe. Am ajuns grupul la pod, după pod puțin și am mers la Consiliul Județean. Aici am făcut primele fotografii în ziua de 17.

Așa ați prins în data de 17 și prima victimă..

Pe la ora 14 eram după pasarela peste Bega în Parcul Copiilor și în spatele meu, la vreo 15 metri, s-a întâmplat un eveniment incredibil. Erau două TAB-uri care au venit să disperseze mulțimea care era în zonă și eu cred că cel care conducea TAB-ul nu avea vizibilitate la vizeta de condus și a călcat o femeie mortal. Aceea a fost prima victimă care a fost în Revoluție. O victimă care n-a murit de glonț. Următoarele victime după ora 16,15 -16,30 au murit de gloanțe în Piața Libertății.

Cu câte aparate ați fotografiat în acele zile?

În perioada Revoluției mi-am făcut un inventar pentru locul în care am fotografiat și fac precizarea am căutat, în perioada agitată, să nu traversez mulțimea cu aparat și film la mine, dintr-o protecție personală. Luând așa, am fotografiat cu cinci aparate de fotografiat.

Cât de frică v-a fost și când v-a fost cel mai frică, pentru că ați spus mai devreme că ați avut o frică… Și cum ați trecut peste ea?

Cea mai mare frică am avut-o în momentele de confruntări în fața consiliului județean, în momentele unor confruntări destul de dure în spatele magazinului Bega.