„Copilul meu e printre puținii din lume cu Sindrom Costello, o boală gravă, incurabilă. Inițial, mi-a fost rușine. Apoi, mi-am...

Cristina Trifan este mama Dianei și a lui Cezar, născuți la distanță de un an și jumătate. Dacă în cazul fetiței nașterea și prima perioadă a maternității au fost ca o poveste care a curs lin și frumos, în cazul băiețelului totul s-a schimbat la 180 de grade. Cezar s-a născut cu o boală genetică extrem de rară, în fața căreia medicii din mai multe spitale au ridicat din umeri: nu doar că nu există tratament, dar afecțiunea este una degenerativă și, în timp, afectează toate funcțiile și organele corpului, într-o măsură mai mică sau mai mare, greu de estimat. Vestea a căzut ca un trăsnet peste mamă. La început, a negat diagnosticul. Pentru că i-a fost rușine de cei din jur, și-a ascuns suferința și a pozat, o vreme, în femeia cu o viață de familie perfectă. Apoi, a căzut emoțional. În cele din urmă, a acceptat realitatea și a înțeles că lupta ei va fi aceea de a-și ține copilul în viață și a-l face fericit, în limitele rigide și nedrepte impuse de boală.

În noaptea în care s-a declanșat brusc travaliul, cu contracții puternice și dese, Cristina, aflată în săptămâna 36 de sarcină, era singură acasă. Soțul era internat cu fetița, în vârstă de un an și jumătate, pentru o operație a unui hemangiom de pe picior. Nu-i venea să creadă că va naște chiar atunci, când micuța avea atâta nevoie de ea. Dimineața, a mers la Spitalul Clinic „Dr. Ion Cantacuzino” din București, unde o născuse și pe Diana și unde avea de gând, de altfel, să nască și a treia oară. Pentru că planul ei și al soțului, bătut în cuie încă de la prima lor întâlnire, era o familie cu trei copii.