HotNews.ro a vorbit cu patru adolescenți gay și transgender din orașe de provincie din România pentru a înțelege cum sunt tratate persoanele LGBTQ+ în comunitățile mai conservatoare. Tinerii spun că, de cele mai multe ori, au găsit mai multă înțelegere în grupurile online decât acasă sau la școală.
La ediția din 2020 a conferinței „Despre lumea în care trăim”, organizată de Humanitas la Ateneul Român, cercetătorul în neuroștiințe Manfred Spitzer, autorul cărții „Demența digitală”, enumera riscurile dependenței de internet a copiilor și adolescenților și arăta cum viața în online le influențează negativ rezultatele școlare și chiar le modifică structura neuronală.
Trei ani mai târziu, un chirurg de renume avertiza, la rândul său, că nu există dovezi că rețelele sociale sunt sigure pentru copii și adolescenți și că utilizarea excesivă a acestora poate conduce la o sănătate mintală precară.
Ce nu s-a luat în calcul în aceste studii, extrem de serioase și îngrijorătoare, este faptul că în societățile conservatoare, precum cea românească, tinerii LGBTQ+ găsesc în internet o barcă de salvare, poate singura: de aici se informează, intră în comunități de care simt că aparțin și care le oferă o identitate la vârsta la care aceste nevoi sunt esențiale.
La această concluzie am ajuns după ce am stat de vorbă cu câțiva dintre adolescenții LGBTQ din România, care nu au crescut în București sau într-un alt mare oraș, ci în localități de provincie. Acolo și-au petrecut liceul așteptând să ajungă la facultate și să plece de-acasă, ca să nu mai trebuiască să se ascundă.
Iată poveștile lor.
Ezme (19 ani), transgender, Piatra Neamț: „Nu doar generațiile mai în vârstă sunt conservatoare”
„O să sune a clișeu”, îmi mărturisește Ezme, „dar eu am știut, cumva, dintotdeauna că sunt altfel pentru că mereu am simțit o atracție față de fete, empatizam foarte mult cu băieții atunci când vorbeau despre fete și deloc viceversa”.
Dar abia într-a șasea a putut să-și transpună experiența în cuvinte.
I-a fost ușor să se accepte; ba chiar a fost o ușurare după presiunea pe care o simțise. „Mă enerva că trebuia să-mi placă băieții când fetele sunt mai frumoase, mai deștepte, mai empatice.” Ca în cazul multora ca el, internetul l-a ajutat enorm.
Pentru Ezme, o discuție deschisă cu părinții este exclusă. „Sunt foarte homofobi și ar putea duce până la izgonirea mea din casă. E riscant.”
Ezme se simte norocos că a crescut alături de prieteni care au evoluat în înțelegerea homosexualității și a transexualității odată cu el, iar momentul când le-a dezvăluit nu a reprezentat un șoc pentru nimeni. Spune că a avut noroc că cel mai bun prieten din generală era homosexual și s-au ajutat unul pe celălalt să treacă cu bine de acei ani până la liceu, pentru că de acolo, totul a fost mai simplu.