Copiii văd străini în fiecare zi în magazine, în parc și pe străzile din cartierele lor. Majoritatea acestor străini sunt oameni drăguți, normali. Însă unii, chiar dacă arată „prietenoși” s-ar putea să nu fie. Cum le vorbim copiilor despre străini este o discuție care trebuie să înceapă devreme, să se dezvolte odată cu vârsta lor și să le ofere strategii sănătoase, nu să-i înspăimânte. Le detaliem cu ajutorul psihologului.
Ce știe copilul tău și ce ar trebui să știe, de fapt
Ceea ce îi spui copilului tău despre a vorbi cu străinii depinde de vârsta lui. Preșcolarii, de exemplu, nu știu ce este un străin și habar nu au să facă diferența dintre un străin bun și unul răul. Părinții obișnuiesc adesea, în mod greșit, să le spună copiilor „Nu ai voie să vorbești cu străinii!” Dar străini sunt toți și asta poate însemna că, în situația în care ar avea nevoie de ajutor (că s-a pierdut, spre exemplu), copilul nu va cere nimănui ajutorul pentru că „străinii sunt răi”. Această afirmație este greșită, pentru că nu toți străinii sunt răi și pentru că un străin cu intenții rele nu va arătat deloc ca o persoană rea, ci din contră, va fi extrem de prietenos ca să atragă copiii.
Când începi discuția despre străini cu copilul și cum îi vorbești ca să înțeleagă
Până la vârsta de 4 ani, mulți copii au auzit despre străini și pot începe să învețe regulile de siguranță. Cu toate acestea, ei sunt încă prea mici pentru a fi lăsați nesupravegheați în public, deoarece nu au o judecată bună și nici controlul impulsurilor. Aceasta este vârsta primelor discuții despre siguranță. Pentru a începe discuția despre străini, vorbiți cu el mai întâi despre siguranța generală încă de când au doi sau trei ani. Când ieșiți din casă, cereți-le și amintiți-le să rămână aproape de voi, să nu se îndepărteze. La această vârstă, copiii sunt suficienți de măricei pentru a învăța denumirea corectă a organelor genitale și că nu este în regulă să fie atinși în acele zone. Nici să fie atinși, nici să atingă ei.
Copiii de vârstă școlară probabil au auzit deja că unii străini ar putea fi periculoși, dar încă nu reușesc să înțeleagă cum un adult care pare prietenos ar putea avea intenții rele. Acești copii cu vârste cuprinse între 5 și 8 ani sunt și cei mai predispuși să fie nesupravegheați în public (merg pe jos la școală, la antrenamente, cu bicicleta, cu un prieten). Tot ei sunt și cei care au acces la internet sau, ocazional, sunt lăsați singuri acasă pentru perioade scurte. Acesta este motivul pentru care au nevoie de îndrumări clare cu privire la modul de interacțiune cu străinii. Dar cum vorbim cu ei ca să priceapă ce au de făcut, fără a-i transforma în anxioși? „Ați putea fi tentați să emiteți avertismente precum «Un străin te-ar putea lua de lângă mine!» sau «S-ar putea să nu te mai văd niciodată!» Dar asta vă va speria inutil copilul.