Patricia Kudo, președintele Notorious Learning Projects, este de origine din Republica Moldova. Pentru că vorbește limba ucraineană, a fost printre primii care au încercat să ajute refugiații ajunși în România, la Cluj, unde locuiește ea acum. Din păcate, a rămas și printre ultimii care mai derulează programe și proiecte de ajutorare a refugiaților ucraineni. Am vrut să aflăm de la Patricia cine sunt ucrainenii care au rămas la Cluj.
”Cei care vin la noi la centru sunt, în principal, categoriile vulnerabile, adică sunt vârstnici, sunt mame cu copii mici, sunt gravide, că avem diferite proiecte pentru fiecare categorie în parte. Bineînțeles că sunt și oameni care nu ne vizitează, care stau foarte bine din punct de vedere material, care au venit aici și au găsit o cazare, și au găsit poate joburi și doar au fugit din calea războiului. Dar sunt foarte mulți în continuare care ne consideră un sprijin și vin, me vizitează aproape săptămânal”, spune Patricia Kudo.
Dar care sunt nevoile pe care le au acești oameni care și-au lăsat toată viața anterioară în urmă, pentru a-și salva viețile?
”Multe organizații, fundații au venit și ne-au dat proiecte pentru că au văzut că ne putem ocupa și de pacienții de la oncologie, și de pensionari, și de copiii mici. Atunci noi am devenit un fel de hub, unde se întâmplă de toate la o scară mică. După care au început să vină să ne spună și de cei din Ucraina, am început să ajutăm și acolo am avut proiecte în care trimiteam soldaților câte ceva, la orfelinate, la școlile rămase deschise acolo, mai ales pentru copiii cu dizabilități”, mai spune Patricia Kudo.
Dacă în primă instanță refugiații aveau nevoie de un acoperiș deasupra capului și de mâncare, pe măsură ce a trecut tot mai mult timp de când erau departe de casă, nevoile lor au devenit din ce în ce mai complexe.
”Acum suntem axați pe a ajuta să-și găsească un job. Dăm cursuri din februarie și până la sfârșitul anului. Avem în continuare proiectul acesta de a-i ajuta să se reprofileze. Adică le dăm cursuri în care îi învață să fie ajutor de bucătar, să fie ajutor la saloane de coafor, de stilist, învață cursuri de manichiură, cursuri de curățenie hotelieră și inclusiv o să facem ceva cursuri de business”, a mai explicat Patricia Kudo.
Însă pentru unii, această recalificare este una dureroasă. De exemplu, una dintre ucrainencele care acum învață să fie coafeză, în țara ei era medic pediatru. Cât despre starea de spirit generală a refugiaților, Patricia Kudo spune că nici aceasta nu este prea bună, din cauza prelungirii războiului și, în consecință a pribegiei, fără a ști când aceasta se va termina.
”Din păcate, undeva prin septembrie s-au epuizat toate fondurile pentru terapie, deși la centru făceam și terapie în grup, dar uneori și individual. Am făcut un fel și de ore de terapie parenting, cum să abordeze diferite aspecte cu copiii, pentru că și copiii suferă foarte mult. Din păcate, acele fonduri s-au terminat, proiectele s-au încheiat și momentan nu mai avem nimic.